MÂȘÂÍ, pers. 3 mấșâie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre animale) A mirosi, a adulmeca. – Et. nec.

MÂȘÂÍ, pers. 3 mấșâie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre animale) A mirosi, a adulmeca. – Et. nec.

MÎȘÎÍ, mișîi, vb. IV. lntranz. (Regional) A mirosi, a adulmeca, a căuta (după miros). Pisica, prin grămada de măruntaie, cu botul, mîșîie. STANCU, D. 12.

mâșâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 mấșâie, imperf. 3 sg. mâșâiá; conj. prez. 3 să mấșâie

mâșâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. mâșâie, imperf. 3 sg. mâșâiá

MÂȘÂÍ vb. v. adulmeca, mirosi.

mîșîi vb. v. ADULMECA. MIROSI.