LĂPTÓC, lăptoace, s. n. Jgheab de scînduri prin care trece apa la moară; scoc, uluc. Moara stătuse și la lăptoc sunau cristalin numai vițe subțiri de apă. SADOVEANU, O. IV 438. Apele umflate forfoteau și veneau spumegind pe lăptoc. ANGHEL-IOSIF, C. L. 29. Începu a-i țîșni apa pe nări și pe urechi ca pe niște lăptoace de mori. CREANGĂ, P. 242. – Variantă: lătóc (SBIERA, P. 16, CONTEMPORANUL, II 215) s. n.