Definiția cu ID-ul 916431:
LANȚÚG, lanțuguri,
s. n. 1. Lănțișor (
1). Cîinii trăgeau de lanțuguri, neliniștiți. SADOVEANU, O. III 360. Un urs legat cu lanțug de-un stîlp. ALECSANDRI, T. 1296.
2. Lănțișor (
2). Înfășurîndu-și în pripă pe după gît lanțugul de aur. SADOVEANU, O. VII 46. – Variantă:
lănțúc (PORUMBACU, P. 63, ARDELEANU, D. 67)
s. n. Lănțuc dex online | sinonim
Lănțuc definitie