LĂCRIMĂTÓR, -OÁRE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar; și în forma lăcrămător) Care lăcrimează, plînge; întristat, trist, jalnic. Să-l fi văzut cum mă privea cu ochi lăcrimători! NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Răchită lăcrămătoare = salcie plîngătoare, v. plîngător. Voi afla inimi îndrăgostite, Iar în răchite lâcrămătoare Poeți cu harpe dezmierdătoare. MACEDONSKI, O. I 21. – Variantă: lăcrămătór, -oáre adj.