LĂCRĂMĂTÓR, -OÁRE adj. v. lăcrimător.

LĂCRIMĂTÓR, -OÁRE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar) Care lăcrimează, care plânge; întristat. [Var.: lăcrămătór, -oáre adj.] – Lăcrima + suf. -ător.

LĂCRĂMĂTÓR, -OÁRE adj. v. lăcrimător.

LĂCRIMĂTÓR, -OÁRE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar) Care lăcrimează, care plânge; întristat. [Var.: lăcrămătór, -oáre adj.] – Lăcrima + suf. -ător.

LĂCRĂMĂTÓR, -OÁRE adj. v. lăcrimător.

LĂCRIMĂTÓR, -OÁRE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar; și în forma lăcrămător) Care lăcrimează, plînge; întristat, trist, jalnic. Să-l fi văzut cum mă privea cu ochi lăcrimători! NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Răchită lăcrămătoare = salcie plîngătoare, v. plîngător. Voi afla inimi îndrăgostite, Iar în răchite lâcrămătoare Poeți cu harpe dezmierdătoare. MACEDONSKI, O. I 21. – Variantă: lăcrămătór, -oáre adj.

lăcrimătór (rar) (lă-cri-) adj. m., pl. lăcrimătóri; f. sg. și pl. lăcrimătoáre

lăcrimătór adj. m. (sil. -cri-), pl. lăcrimătóri; f. sg. și pl. lăcrimătoáre

lăcrămător, lăcrămători s. m. (intl.) părinte, tată.