LÎ́NCED, -Ă, lîncezi, -de, adj. Slăbit de boală, sleit de puteri, lipsit de vigoare sau de energie. O mamă lîngă prunca tînjitoare A-ntors doi lîncezi ochi cu-amărăciune, Ca două plîngeri înspre soare-apune. TOMA, C. V. 69. Doarme, dar rece-i tot ca gheața Și parcă-n pieptu-i lînced de mult s-a stins viața. COȘBUC, P. II 187. ◊ Fig. Să ne aducem pururi aminte de Eminescu, cel mai ales între toți scriitorii acestui neam, apărut pe neașteptate în literatura lîncedă și convențională a epocii. SADOVEANU, E. 75. Acea lîncedă și searbădă monotonie a unora din cîntecele nemțești. ODOBESCU, S. III 100.