LUTUÍ, lutuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lipi cu lut; a murui. – Lut + suf. -ui.

LUTUÍ, lutuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lipi cu lut; a murui. – Lut + suf. -ui.

LUTUÍ, lutuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, rar) A lipi cu lut; a murui.

lutuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lutuiésc, imperf. 3 sg. lutuiá; conj. prez. 3 să lutuiáscă

lutuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lutuiésc, imperf. 3 sg. lutuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lutuiáscă

LUTUÍ vb. v. lipi, murui.

lutuĭésc v. tr. (d. lut). Lipesc cu lut: case lutuite. V. muruĭesc.

lutui vb. v. LIPI. MURUI.