LUSTRAGÍU, lustragii, s. m. Persoană care curăță și lustruiește încălțămintea; văcsuitor. – Lustru1 + suf. -agiu.

LUSTRAGÍU, lustragii, s. m. Persoană care curăță și lustruiește încălțămintea; văcsuitor. – Lustru1 + suf. -agiu.[1]

LUSTRAGÚ, lustragii, s. m. Persoană care se ocupă cu lustruirea încălțămintei; văcsuitor.

lustragíu s. m., art. lustragíul; pl. lustragíi, art. lustragíii (-gi-ii)

lustragíu s. m., art. lustragíul; pl. lustragíi, art. lustragíii

LUSTRAGÍU s. văcsuitor. (E de profesie ~.)

LUSTRAGÍU ~i m. Persoană specializată în lustruirea încălțămintei. [Sil. lus-tra-] /lustru + suf. ~agiu

lustragiù m. care curăță și face lustru la ghete.

lustragíŭ m. (turc. lustroğu). Văxuĭtor de ghete.

văxuitór m. Acela care are ocupațiunea de a văxui saŭ de a lustrui pe stradă încălțămintea trecătorilor. – Și lustragiŭ.

LUSTRAGIU s. văcsuitor. (E de profesie ~.)