Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru lustragiu

LUSTRAG├ŹU, lustragii, s. m. Persoan─â care cur─â╚Ť─â ╚Öi lustruie╚Öte ├«nc─âl╚Ť─âmintea; v─âcsuitor. ÔÇô Lustru1 + suf. -agiu.
LUSTRAG├ŹU, lustragii, s. m. Persoan─â care cur─â╚Ť─â ╚Öi lustruie╚Öte ├«nc─âl╚Ť─âmintea; v─âcsuitor. ÔÇô Lustru1 + suf. -agiu.[1]
LUSTRAG├Ü, lustragii, s. m. Persoan─â care se ocup─â cu lustruirea ├«nc─âl╚Ť─âmintei; v─âcsuitor.
lustrag├şu s. m., art. lustrag├şul; pl. lustrag├şi, art. lustrag├şii (-gi-ii)
lustrag├şu s. m., art. lustrag├şul; pl. lustrag├şi, art. lustrag├şii
LUSTRAG├ŹU s. v─âcsuitor. (E de profesie ~.)
LUSTRAG├ŹU ~i m. Persoan─â specializat─â ├«n lustruirea ├«nc─âl╚Ť─âmintei. [Sil. lus-tra-] /lustru + suf. ~agiu
lustragi├╣ m. care cur─â╚Ť─â ╚Öi face lustru la ghete.
lustrag├ş┼ş m. (turc. lustro─ču). V─âxu─ştor de ghete.
v─âxuit├│r m. Acela care are ocupa╚Ťiunea de a v─âxui sa┼ş de a lustrui pe strad─â ├«nc─âl╚Ť─âmintea trec─âtorilor. ÔÇô ╚śi lustragi┼ş.
LUSTRAGIU s. v─âcsuitor. (E de profesie ~.)

Lustragiu dex online | sinonim

Lustragiu definitie

Intrare: lustragiu
lustragiu substantiv masculin