lungit definitie

2 intrări

23 definiții pentru lungit

LUNGÍ, lungesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) face mai lung; a (se) întinde în lungime. ◊ Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a răbda de multă vreme de foame, a fi foarte flămând. A i se lungi (cuiva) ochii (sau căutătura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obrăznici. (Tranz.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grăbi. ♦ Refl. (Fam.) A se înălța, a crește în înălțime. 2. Refl. (Fam.) A se întinde pe ceva; a se culca. 3. Tranz. A subția, a dilua (o mâncare, o băutură) pentru a mări cantitatea. 4. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura (mai) mult; a (se) mări, a (se) prelungi. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decât trebuie, a (nu) lungi discuția. – Din lung.
LUNGÍT, -Ă, lungiți, -te, adj. (Despre ființe) Culcat, întins. ♦ (Despre obiecte) Alungit, prelung. – V. lungi.
LUNGÍ, lungesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) face mai lung; a (se) întinde. ◊ Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a răbda de multă vreme de foame, a fi foarte flămând. A i se lungi (cuiva) ochii (sau căutătura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obrăznici. (Tranz.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grăbi. ♦ Refl. (Fam.) A se înălța, a crește în înălțime. 2. Refl. (Fam.) A se întinde pe ceva; a se culca. 3. Tranz. A subția, a dilua (o mâncare, o băutură) pentru a mări cantitatea. 4. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura (mai) mult; a (se) mări, a (se) prelungi. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decât trebuie, a (nu) lungi discuția. – Din lung.
LUNGÍT, -Ă, lungiți, -te, adj. (Despre ființe) Culcat, întins. ♦ (Despre obiecte) Alungit, prelung. – V. lungi.
LUNGÍ, lungesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre lucruri) A se face mai lung; a se întinde (ocupînd un spațiu mai mare). În dreapta se lungea un petic mare de pădure. DUMITRIU, N. 119. ◊ (Tranz. în expr.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grăbi. Lupul... lungi pasul lupește. ISPIRESCU, L. 79. ♦ (Despre ființe sau părți ale corpului) A se face mai lung, a se întinde în sus; a se înălța. Așa se deșira și se lungea de grozav de ajungea cu mîna la lună. CREANGĂ, P. 245. Baba se smulse... lungindu-se slabă și mare pînă-n nori. EMINESCU, N. 10. ◊ Expr. A i se lungi (cuiva) urechile de foame = a fi foarte flămînd. El mănîncă cît un casier, și noi... Ian privește, mi s-au lungit urechile de foame. ALECSANDRI, T. I 440. A i se lungi (cuiva) ochii (sau căutătura) a drum = a privi cu tristețe în gol, dornic de a pleca departe. De-abia îngăima cîte-o vorbă... și iar cădea pe gînduri, și ochii largi i se lungeau a drum. VLAHUȚĂ, N. 12. ◊ Tranz. Boii trăgeau înainte, clătinînd din cap și cu nările aburinde, și-și lungeau gîturile în jug. DUMITRIU, N. 87. 2. Refl. A se întinde pe jos, pe un pat etc.; a se culca. Așezai șaua la rădăcina unui brad, așternui mantaua, mă lungii cu fața-n sus și mă hotărîi să-mi închipui că nu mi-e foame. HOGAȘ, M. N. 110. Abia se lungi în pat și gîndurile începură, întîi blînde, prietenoase, ș-apoi îndoielnice, posomorîte. DELAVRANCEA, H. TUD. 20. 3. Tranz. (Cu privire la mîncări și băuturi) A subția cu apă, a dilua. A lungit supa. 4. Tranz. (Cu privire la diviziuni ale timpului, la fapte sau acțiuni care durează) A face mai lung, a prelungi, a face să dureze. În zadar, urgie crudă, lungești noaptea-ntunecoasă. ALECSANDRI, P. III 22. ◊ Expr. (Mai ales la forma negativă) A lungi vorba = a întinde vorba, a vorbi mai mult decît trebuie. Ce să mai lungim vorba? Îl îngriji ca pe lumina ochilor lui. ISPIRESCU, L. 235. Străjerul, știind porunca, nu mai lungește vorba. CREANGĂ, P. 80. Iaca leneșii!... – Hai, nu mai lungiți vorba și vă porniți acu-ndată la lemne. ALECSANDRI, T. I 262.
LUNGÍT, -Ă, lungiți, -te, adj. (Despre ființe) Culcat, întins. Stătea lungit pe-o canapea cu mîinile sub cap, cu ochii în tavan, cucerit de amintiri. SADOVEANU, E. 174. Nu s-auzea decît suflarea trudită a bolnavului, care sta... lungit pe spate. VLAHUȚĂ, O. A. 345. ♦ (Neobișnuit) Alungit, prelung. Are părul negru... ochii lungiți ca basoreliefurile egipțiene. C. PETRESCU, Î. II 190.
lungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lungésc, imperf. 3 sg. lungeá; conj. prez. 3 să lungeáscă
lungí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lungésc, imperf. 3 sg. lungeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lungeáscă
lungít adj. m., pl. lungíți; f. sg. lungítă, pl. lungíte
LUNGÍ vb. 1. v. alungi. 2. v. întinde. 3. v. continua. 4. a se culca, a se întinde, a se trânti, (înv.) a se tinde. (S-a ~ puțin după amiază.) 5. v. tolăni. 6. a (se) așeza, a (se) așterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) pune. (S-a ~ din nou la pământ.) 7. v. culca. 8. v. dilua. 9. a (se) mări, a (se) prelungi. (Ziua s-a ~.) 10. a continua, a (se) întinde, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea s-a ~ până a doua zi.) 11. v. amâna. 12. a întârzia, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.) 13. v. trena. 14. v. crește.
LUNGÍT adj. v. culcat.
A (se) lungi ≠ a (se) micșora, a (se) scurta
A LUNGÍ ~ésc tranz. 1) A face să se lungească. * ~ pasul a merge mai repede. ~ vorba a vorbi mai mult decât trebuie. A nu ~ vorba a întrerupe discuția. 2) (mâncăruri, băuturi) A dilua cu apă (pentru a mări cantitatea). /Din lung
A SE LUNGÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni (mai) lung; a crește în lungime. * A i se ~ (cuiva) urechile de foame a flămânzi peste măsură. A i se ~ (cuiva) nasul a deveni obraznic. 2) A se prelungi în timp (mai mult decât este necesar); a se întinde. Adunarea s-a ~it. 3) fam. A crește în înălțime; a se înălța; a se ridica. 4) (despre ființe) A se întinde pentru a se odihni sau a dormi; a se culca. /Din lung
lungì v. l. a (se) face lung: a lungi masa; fig. a lungi vorba; 2. a se întinde pe jos.
lungit a. și adv. întins de-a lungul: zace lungit pe iarbă.
lungésc v. tr. (d. lung). Fac lung, întind: a lungi o bucată de pele. Trîntesc, întind pe pămînt: hoțu fu lungit la pămînt și bătut. Fig. Prelungesc în timp: a lungi vorba, prînzu. V. refl. Mă fac lung, mă întind: guma se lungește cînd o tragĭ. Mă tolănesc: leneșu se lungise la umbră. Fig. Mă prelungesc în timp: vorba s’a lungit pînă în seară.
lungít, -ă adj. Făcut lung, întins: un fir lungit. Tolănit, trîntit: dormea lungit.
LUNGI vb. 1. a (se) alungi, a (se) întinde, a (se) prelungi. (Ceva care se ~ în afară.) 2. a se întinde, a se prelungi, a ține. (Șirul se ~ pînă departe.) 3. a (se) continua, a (se) întinde, a (se) prelungi. (Drumul se ~ pînă în pădure.) 4. a se culca, a se întinde, a se trînti, (înv.) a se tinde. (S-a ~ puțin după amiază.) 5. a se întinde, a se tolăni, (reg.) a răcăși, (prin Munt. și Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ așa?) 6. a (se) așeza, a (se) așterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) pune. (S-a ~ din nou la pămînt.) 7. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.) 8. a dilua, a îndoi, a subția. (A ~ laptele cu apă.) 9. a (se) mări, a (se) prelungi. (Ziua s-a ~.) 10. a continua, a (se) întinde, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea s-a ~ pînă a doua zi.) 11. a amîna, a tărăgăna, a tergiversa, (livr.) a temporiza. (A ~ intenționat momentul reîntîlnirii.) 12. a întîrzia, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.) 13. a (se) tărăgăna, a trena. (Acțiunea romanului se ~.)
LUNGIT adj. culcat, întins, tolănit, trîntit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după amiază.)
a lungi compasul expr. a mări pasul, a se grăbi.
a lungi pelteaua expr. a vorbi mult și fără sens; a fi prolix în vorbire sau în scris.
lungi, lungesc v. r. 1. a se înălța, a crește în înălțime 2. a se întinde pe ceva; a se culca

lungit dex

Intrare: lungi
lungi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lungit
lungit adjectiv