11 definiții pentru luminofor
LUMINOFÓR, -Ă, (
1) luminofori, -e,
adj.,
s. m., (
2) luminofoare,
s. n. 1. S. m. Substanță care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente.
2. S. n. Semnal luminos.
3. Adj. (
Livr.) Care are semnal luminos. – Din
fr.,
engl. luminophore. LUMINOFÓR, -Ă, (
1) luminofori, -e,
adj.,
s. m., (
2) luminofoare,
s. n. 1. S. m. Substanță care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente.
2. S. n. Semnal luminos.
3. Adj. (
Livr.) Care are semnal luminos. – Din
fr.,
engl. luminophore. luminofór1 adj. m.,
pl. luminofóri;
f. luminofóră,
pl. luminofóre
luminofór2 (substanță luminescentă, semnal luminos)
s. m.,
pl. luminofóri
luminofór adj. m., pl. luminofóri; f. sg. luminofóră, pl. luminofóre luminofór (substanță luminescentă, semnal luminos) s. m., pl. luminofóri LUMINOFÓR, -Ă adj. (Liv.) Purtător de lumină; care are un semnal luminos. // s.n. Substanță sintetică fotoluminescentă, folosită în becurile fluorescente. [< fr. luminophore, cf. lat. lumen – lumină, gr. phoros – purtător].
LUMINOFÓR, -Ă I.
adj. purtător de lumină; care are un semnal luminos. II.
s. m. substanță sintetică fotoluminescentă, în becurile fluorescente, tuburi catodice etc. III.
s. n. semnal luminos. (< fr., engl. luminophore, engl. luminofor)
LUMINOFOR s. (FIZ.) fosfor. (Orice substanță fosforescentă se numește ~.) luminofór s. m. Substanță cu proprietăți de luminescență ◊ „Desigur că unui ochi neavizat, luminoforul care seamănă cu o banală pulbere albă ce se fixează pe fața interioară a tuburilor de sticlă, nu-i vine a crede că aceasta este esențialul, acel «ceva» fără de care tuburile fluorescente nu ar putea da acea lumină «de zi».” I.B. 9 I 74 p. 1 (din fr. luminophore, engl. luminophor, germ. Luminophor, rus. luminofor; WT; LTR, DTP; DEX, DN3) Luminofor dex online | sinonim
Luminofor definitie
Intrare: luminofor (s.m.)
luminofor 3 s.m. substantiv masculin
luminofor 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: luminofor (adj.)
luminofor 1 adj. adjectiv
luminofor 2 s.n. substantiv neutru