LÚME², lumi, s. f. (Învechit, arhaizant și regional) Lumină. Cînd dă iar de Ivan, i se întunecă lumea înaintea ochilor. CREANGĂ, P. 317. A ochilor mei lume din vedere îmi lipsește. CONACHI, P. 100. ◊ Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor). Și mă-ntorc... și mi s-arată Sîngele-mproșcat pe zid, Și, gemînd cutremurată, Lumea ochilor mi-o-nchid. COȘBUC, P. II 12. ◊ Expr. A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, larg. (Fig.) Ah! unde-i vremea ceea cînd eu cercam un vad Să ies la lumea largă. EMINESCU, O. I 92.