lucru n. 1. muncă, osteneală de a face ceva: lucru greu, n’are de lucru; 2. ceva lucrat, produs; lucru mare, extraordinar; 3. obiect: ființe și lucruri; 4. tot ce posedă cineva: i s’au vândut toate lucrurile. [Lat. LUCRUM, câștig; de unde (luându-se cauza pentru efectul ei) muncă, izvorul câștigului, apoi productele muncii, adică obiectele, lucrurile].