LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care lucește; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândește lumină; care strălucește, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu + suf. -os.

LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care lucește; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândește lumină; care strălucește, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu + suf. -os.

LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrînge lumină, care sclipește. Așa de frumos era oul și lucios. ISPIRESCU, L. 266. Fierul taie brazde lungi Ce se-nșiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. ALECSANDRI, P. A. 120. O cremene lucioasă. ȘEZ. IV 131. Scoate paloșul lucios. TEODORESCU, P. P. 633. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare. Lupul... e cu ochii lucioși și așezați pieziș către bot. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. Ochi lucioși purta. ALEXANDRESCU, M. 339. 2. (Despre surse de lumină) Care strălucește, strălucitor. Puzderia de stele lucioase. NEGRUZZI, S. II 134. ♦ Luminos. A trecut ziua lucioasă, Vine noaptea răcoroasă... Și ortacii nu se culcă, Dară stau și tot ascultă. DEȘLIU, M. 48.

luciós adj. m., pl. lucióși; f. lucioásă, pl. lucioáse

luciós adj. m. (sil. -cios), pl. lucióși; f. sg. lucioásă, pl. lucioáse

LUCIÓS adj. 1. v. sclipitor. 2. lucitor, scânteietor, sclipitor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.) 3. v. lustruit.

LUCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are luciu; care sclipește. /luciu + suf. ~os

lucios a. plin de lucire: treceau lucioase umbre de eroi legendari AL.

lucĭós, -oásă adj. (d. luciŭ, lucire). Rar. Lucitor.

LUCIOS adj. 1. lucitor, scînteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 2. lucitor, scînteietor, sclipitor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.) 3. luciu, lustruit. (O suprafață ~.)