lopátă f., pl. ețĭ (vsl. bg. rut. rus. lopáta, de unde și ung. lapat. V. labă). O unealtă de lemn orĭ de fer care servește la înlăturat zăpada, la vînturat cerealele, la pus pînea în cuptor ș. a. Conținutu acesteĭ unelte: o lopată de țărînă (Em.). Cu lopata, din belșug, în mare cantitate: s’a făcut poamă cu lopata. Sapa și lopata, V. sapă. Ramă, vîslă, opacină, o unealtă de împins luntrea pin rezistența pe care o opune apa. Filcă. V. hîrleț.