LOGOGRÍF, logogrifuri, s. n. Joc distractiv care constă în deducerea unui cuvânt din altul prin adăugarea, eliminarea sau inversarea unor sunete sau silabe; p. ext. limbaj obscur, ininteligibil; lucru greu de descifrat. [Pl. și: logogrife] – Din fr. logogriphe.

LOGOGRÍF, logogrifuri, s. n. Joc distractiv care constă în deducerea unui cuvânt din altul prin adăugarea, eliminarea sau inversarea unor sunete sau silabe; p. ext. limbaj obscur, ininteligibil; lucru greu de descifrat. [Pl. și: logogrife] – Din fr. logogriphe.

LOGOGRÍF, logogrife, s. n. Un fel de ghicitoare sau șaradă în care cuvîntul care trebuie găsit se ghicește după anumite indicații privind conținutul, fragmentele, aspectele structurii lui; p. ext. lucru greu de descifrat, greu de înțeles; enigmă. «Nu sînt nimic, dar răsturnat Sînt grăunțe bune de mîncat» este logogriful cuvîntului «zero» («orez»). ▭ Postelnicul Andronache credea că descifrase logogriful din inima grecei. FILIMON, C. 71.

logogríf (joc, limbaj) (-go-grif) s. n., pl. logogrífuri/logogrífe

logogríf s.n. (sil. -grif), pl. logogrífuri / logogrífe

LOGOGRÍF s.n. Joc distractiv care constă în a găsi un cuvânt căruia, dacă i se adaugă sau i se îndepărtează pe rând câte o literă, capătă de fiecare dată un alt înțeles. ♦ (Fig.) Lucru spus în termeni obscuri, greu de descifrat; enigmă. [< fr. logogriphe, cf. gr. logos – cuvânt, griphos – enigmă].

LOGOGRÍF s. n. 1. problemă enigmistică în care prin suprimarea pe rând a câte unei litere sau silabe dintr-un cuvânt se obține un cuvânt nou. 2. (fig.) lucru confuz, greu de descifrat; enigmă. (< fr. logogriphe)

logogrif n. 1. un fel de enigmă prin combinarea diferită a literelor unei vorbe: ex. drac, rac, ac; 2. vorbire obscură.

*logogríf n., pl. urĭ și e (d. vgr. lógos, cuvînt, și griphos, ghicitoare). Ghicitoare care consistă din alegerea literelor uneĭ vorbe, ca: gînsac, sac, ac saŭ drac, ac. Fig. Limbaj obscur.