LOGOGRÁF, logografi, s. m. Denumire dată primilor istorici greci care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a cronicilor. – Din fr. logographe.

LOGOGRÁF, logografi, s. m. Denumire dată primilor istorici greci care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a cronicilor. – Din fr. logographe.

logográf (istoric) (-go-graf) s. m., pl. logográfi

logográf s. m. (sil. -graf), pl. logográfi

LOGOGRÁF s.m. 1. Scriitor de proză și de istorie la vechii greci. 2. Orator care scria pledoarii pentru particulari. [< gr. logographos < logos – cuvânt, graphein – a scrie].

LOGOGRÁF s. m. 1. scriitor de proză și de istorie la vechii greci. 2. orator care scria pledoarii pentru particulari. (< fr. logographe)

logograf m. nume dat primilor prozatori greci, în opozițiune cu poeții.

*logográf m. (vgr. logográphos, d. lógos, cuvînt și grápho, scriŭ). Scriitor în proză și maĭ ales istoric din primele timpurĭ ale Greciiĭ, cum a fost Erodot. Retor care compunea discursurĭ și pledoriĭ p. alțiĭ.

LOGOGRÁF (< fr.; {s} gr. logos „proză” + graphein „a scrie”) s. m. (În Grecia Antică) 1. (La pl.) Primii reprezentanți ai prozei istorice (sec. 6-5 î. Hr.). L. au prelucrat legende și poeme epice populare, încercând să reconstituie cu ajutorul acestora istoria triburilor și a orașelor grecești. 2. Spec. Autor de discursuri, de pledoarii pentru alții, care, fiind implicați într-un proces și neputând să-și susțină singuri apărarea, își comandau pledoariile pe care apoi le rosteau în fața judecătorilor. Multe dintre pledoariile păstrate de la oratorii Lisias, Demostene, Isocrate ș.a. au fost scrise la cererea unui client.