LOGODÍ, logodesc, vb. IV. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinți. – Din sl. lagoditi.

LOGODÍT, -Ă, logodiți, -te, adj. Care s-a legat cu cineva prin logodnă. ◊ Expr. (Ca un) țap (sau gâscan) logodit, se spune despre un om mândru, fudul, înfumurat. – V. logodi.

LOGODÍ, logodesc, vb. IV. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinți. – Din sl. lagoditi.

LOGODÍT, -Ă, logodiți, -te, adj. Care s-a legat cu cineva prin logodnă. ◊ Expr. (Ca un) țap (sau gâscan) logodit, se spune despre un om mândru, fudul, înfumurat. – V. logodi.

LOGODÍ, logodesc, vb. IV. Refl. A se lega prin logodnă; a se angaja solemn pentru o căsătorie viitoare. Făcură vorba și iute, iute se logodi. ISPIRESCU, L. 33. M-am logodit, m-am logodit! De-acum ziceți să cînte muzica... să-nceapă balul. ALECSANDRI, T. I 225. Să-i spui că m-am logodit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. ◊ Tranz. Dacă mi-l dați... logodiți-mă acu îndată cu el. ALECSANDRI, T. 225. [Miron Costin] nu avea dar nimic a bănui din partea cîrmuirii, cu cît mai mult încă că-și logodise pe fiul său Pătrașcu cămărașul cu fiica domnului. BĂLCESCU, O. I 188. ◊ Intranz. (Rar) El zice: nu-mi trebuie staroste. Logodește, îi lasă daruri. Fata se miră. VLAHUȚĂ, O. A. 500.

LOGODÍT, -Ă, logodiți, -te, adj. Care s-a legat prin logodnă cu cineva. Aceasta era logodită după alt boier. SBIERA, P. 231.

logodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. logodésc, imperf. 3 sg. logodeá; conj. prez. 3 să logodeáscă

logodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. logodésc, imperf. 3 sg. logodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. logodeáscă

LOGODÍ vb. (reg.) a (se) tocmi, (Transilv.) a (se) credinți, a (se) încredința, (înv.) a (se) arăvonisi, a (se) fidanța, a (se) jurui. (Tinerii s-au ~.)

LOGODÍT adj. (reg.) încredințat. (Tineri ~ți.)

logodí (logodésc, logodít), vb. – 1. (Refl.) A se lega, a contracta o căsătorie. – 2. A lega prin logodnă pe cineva. Sl. lagoditi „a se înțelege, a trata ceva” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 339; Cihac, II, 175), cu asimilarea vocalei atone (*lăgodi), cf. rus. lagoda „învoială”. Roesler 572 deriva în mod echivoc acest cuvînt din gr. δίδωλόγον „a promite”. – Der. logodnă, s. f. (calitate de logodnic, perioada de timp cît doi tineri sînt logodiți), cf. sl. lagodinŭ „potrivit, convenabil”, cuvînt ce se folosește în Munt., Mold. și Trans. de E. (ALR, II, 158); logodnic, s. m. (tînăr logodit); logodnică, s. f. (fată logodită); logodită, s. f. (înv., logodnică); logoditor, s. m. (înv., logodnic); logodință, s. f. (înv., logodnă).

A SE LOGODÍ mă ~ésc intranz. A se angaja prin logodnă să se căsătorească. /<sl. lagoditi

logodì v. a acorda, a promite în căsătorie. [Slav. LAGODITI, a se învoi].

logodésc v. tr. (din *lăgodesc, d. vsl. logoditi, a conveni, a linguși, sîrb. „a îmblînzi”, d. vsl. lagoda, rus. lágoda, pace, ordine, armonie). Fac o ceremonie pin care promit în căsătorie: părințiĭ l-aŭ logodit cu ĭa. V. refl. Axeastă fată s’a logodit ĭerĭ. – Uniĭ zic și ĭa a logodit (ca v. intr.) ceĭa ce e urît.

LOGODI vb. (reg.) a (se) tocmi, (Transilv.) a (se) credinți, a (se) încredința, (înv.) a (se) arăvonisi, a (se) fidanța, a (se) jurui. (Tinerii s-au ~.)

LOGODIT adj. (reg.) încredințat. (Tineri ~.)

a sta ca un țap logodit expr. a sta țeapăn / prostit / aiurea.