Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru localitate

LOCALIT├üTE, localit─â╚Ťi, s. f. A╚Öezare omeneasc─â form├ónd o unitate administrativ─â. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Din localitate = (care este) din satul sau din ora╚Öul despre care este vorba. ÔÇô Din fr. localit├ę.
LOCALIT├üTE, localit─â╚Ťi, s. f. A╚Öezare omeneasc─â form├ónd o unitate administrativ─â. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Din localitate = (care este) din satul sau din ora╚Öul despre care este vorba. ÔÇô Din fr. localit├ę.
LOCALIT├üTE, localit─â╚Ťi, s. f. A╚Öezare omeneasc─â (ora╚Ö, sat, comun─â etc.). [Ro╚Öia-Montana] e o localitate ├«nconjurat─â de mun╚Ťi. BOGZA, ╚Ü. 55. Din parte-mi voi ├«ndeplini cu cea mai mare pl─âcere datoria... de a ├«nsemna pe harta ╚Ť─ârii toate localit─â╚Ťile interesante sub raportul istoric. ODOBESCU, S. II 159. Loc. adj. Din localitate = local2. Ziarul din localitate. Ôľş La teatrul din localitate asist─âm la un festival Pu╚Ökin. STANCU, U.R.S.S. 154.
localit├íte s. f., g.-d. art. localitß║»╚Ťii; pl. localitß║»╚Ťi
localit├íte s. f., g.-d. art. localit─â╚Ťii; pl. localit─â╚Ťi
LOCALIT├üTE s. aglomera╚Ťie, a╚Öezare, (├«nv.) politie. (O ~ urban─â.)
LOCALIT├üTE s.f. A╚Öezare omeneasc─â (ora╚Ö, sat etc.). [Cf. fr. localit├ę].
LOCALIT├üTE s. f. a╚Öezare omeneasc─â (ora╚Ö, sat etc. (< fr. localit├ę)
LOCALIT├üTE ~─â╚Ťi f. Loc unde s-a stabilit o comunitate uman─â; grup de locuin╚Ťe; a╚Öezare. [G.-D. localit─â╚Ťii] /<fr. localit├ę
localitate f. loc anumit, ╚Ťar─â special─â.
*localit├íte f. (d. local; fr. localit├ę [lat. loc├ílitas, -├ítis, afec╚Ťiune local─â]). Loc, regiune, ╚Ťinut: Sina─şa e o localitate frumoas─â.
LOCALITATE s. aglomera╚Ťie, a╚Öezare, (├«nv.) politie. (O ~ urban─â.)
LOCALITATE. Subst. Localitate, a╚Öezare; localitate urban─â; localitate rural─â. Ora╚Ö, or─â╚Öel (dim.), burg, urbe (livr. ╚Öi fam.); municipiu, municipalitate; centru; centru universitar; centru cultural; centru industrial; capital─â, ora╚Ö de re╚Öedin╚Ť─â, re╚Öedin╚Ť─â, scaun (fig.), cetate de scaun, metropol─â; cetate, cet─â╚Ťuie (dim.), citadel─â; fort, fortifica╚Ťie; colonie (ant.); t├«rg, t├«rgu╚Öor (dim.), t├«rgule╚Ť; suburbie. Localitate rural─â, comun─â, sat, s─âtule╚Ť (dim.), s─âtucean, s─âti╚Öor, s─âtuc, s─âticel (pop.), c─âtun. Port; port fluvial; port maritim; porto-franc. Sta╚Ťiune, sta╚Ťiune de odihn─â, sta╚Ťiune balnear─â, b─âi. Urbanizare. Urbanistic─â, urbanism; edilitate. Urbanist. Adj. Urban, or─â╚Öenesc, citadin (livr.); municipal; metropolitan; portuar. S─âtesc, rural; suburban. Urbanistic; edilitar. Vb. A se situa, a se g─âsi, a se afla, a fi a╚Öezat, a se amplasa. A ├«ntemeia un ora╚Ö, a construi un ora╚Ö. A (se) urbaniza, a se or─â╚Öeniza (rar). V. construc╚Ťie, locuire, locuitor.

Localitate dex online | sinonim

Localitate definitie

Intrare: localitate
localitate substantiv feminin