LIÚDE, (1) liuzi, s. m., (2) liude, s. n. (în Evul Mediu) 1. S. m. Om de rând (adesea străin) în raport cu fiscul, fie că era impozabil, fie că era scutit de impozite. 2. S. n. (Mai ales în Țara Românească) Unitate fiscală în sistemul de impunere, cuprinzând două sau patru familii. [Pl. și: (1) liude. – Var.: lúde s. m., s. n.] – Din sl. lude.

liúde1/lúde1 (persoană) (înv.) s. m., pl. liuzi/liúde/lúde

liúde2/lúde2 (unitate fiscală) (înv.) s. n., pl. liúde/lúde

liúde / lúde (persoană) s.m., pl. liúzi / lúde

liúde / lúde (unitate fiscală) s.n., pl. liúde / lúde

LIÚDE s. v. birnic, contribuabil, subiect impozabil.

liúdă (-de), s. f. – 1. Contribuabil, birnic. – 2. Soldat înrolat în cavalerie care lupta ca pedestru, deoarece nu mai avea cal. – Var. ludă. Sl. ljudŭ „lume”, ljudije „oameni” (Cihac, II, 174; Tiktin), cf. sb., cr., slov. ljudi, pol. lud (› ludă), germ. Leute, de unde sp. leude. Astăzi rar.[1]

liúde s.m. (înv.) individ, persoană; pedestru, codaș.

liude (lude) m. od. în Mold. 1. pedestru: liude printre călărași AL.; 2. străin scutit de dări, scutelnic. [Slav. LĬUDŬ, popor (pl. oameni)].

lĭúde m., pl. zĭ (vsl. lĭudŭ, popor, lĭudiĭe, oamenĭ; bg. lĭude, rus. lĭúdi, oamenĭ, lume, servitorĭ; germ. leute, oamenĭ. V. liotă). Mold. Vechĭ. Individ, persoană: lĭude birnic, lĭude scutelnic. (V. mode). Jandarm care, din lipsă de caĭ, era silit să meargă pe jos. Azĭ. Iron. Pedestru, codaș. A fi lĭude pintre călărașĭ, a te afla într’o situațiune inferioară într’o societate de oamenĭ superiorĭ. – În Munt. lude.

liude s. v. BIRNIC. CONTRIBUABIL. SUBIECT IMPOZABIL.