Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru liturgic─â

LIT├ÜRGIC, -─é, liturgici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. Care apar╚Ťine liturghiei, privitor la liturghie. 2. S. f. Ramur─â a teologiei care studiaz─â istoria, formele ╚Öi interpretarea cultului divin. ÔÇô Din fr. liturgique.
LIT├ÜRGIC, -─é, liturgici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. Care apar╚Ťine liturghiei, privitor la liturghie. 2. S. f. Ramur─â a teologiei care studiaz─â istoria, formele ╚Öi interpretarea cultului divin. ÔÇô Din fr. liturgique.
LIT├ÜRGIC, -─é, liturgici, -e, adj. Care se refer─â la slujba liturghiei. C├«ntece liturgice. Ôľş Exemplare ├«nvechite de opere liturgice ╚Öi teologice. ODOBESCU, S. I 333.
LITÚRGICĂ s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu istoria, formele și interpretarea cultului creștin.
lit├║rgic adj. m., pl. lit├║rgici; f. lit├║rgic─â, pl. lit├║rgice
lit├║rgic─â s. f., g.-d. art. lit├║rgicii
lit├║rgic adj. m., pl. lit├║rgici; f. sg. lit├║rgic─â, pl. lit├║rgice
lit├║rgic─â s. f., g.-d. art. lit├║rgicii
LITÚRGIC, -Ă adj. Referitor la liturghie. [Cf. fr. liturgique].
LITÚRGICĂ s.f. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. [Gen. -cii. / cf. fr. liturgie].
LITÚRGIC, -Ă I. adj. referitor la liturghie. II. s. f. ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. (< fr. liturgique)
LIT├ÜRGIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de liturghie; propriu liturghiei. /<fr. liturgique, lat. liturgicus
liturgic a. ce ╚Ťine de liturghie.
liturgic─â f. ╚Ötiin╚Ť─â relativ─â la administra╚Ťiunea cultului.
*lit├║rgic, -─â adj. (vgr. leiturgik├│s). Relativ la liturghie. S. f. ╚śtiin╚Ťa conduceri─ş cultulu─ş divin.
dram─â liturgic─â, tip de dram─â muzical─â care s-a dezvoltat ├«n cadrul slujbei religioase catolice, aproximativ ├«ntre sec. 10-13. A luat na╚Ötere ca urmare a amplific─ârii treptate a unor tropi* sub form─â de dialog c├óntat (mai ├«nt├ói ├«n liturghia* de Pa╚Öti, apoi ├«n cea de Cr─âciun) ├«n scopul red─ârii mai plastice, mai conving─âtoare a unor scene biblice. La ├«nceput, acest dialog, interpretat de c├ó╚Ťiva clerici, se baza pe fragmente melodice ╚Öi texte greg. (v. gregorian─â, muzic─â), adaptate ╚Öi ad─âugate (de creatori anonimi) acestui moment special al desf─â╚Öur─ârii liturgice. Cu timpul, dialogul se l─ârge╚Öte, se ├«nmul╚Ťesc replicile ╚Öi, ├«n consecin╚Ť─â, num─ârul personajelor. Apar costuma╚Ťii speciale ├«n faza de apogeu a genului, se apeleaz─â ╚Öi la o aparatur─â tehnic─â, desigur primitiv─â; tropii de alt─âdat─â se transform─â ├«n adev─ârate spectacole ├«n interiorul bis. (reprezenta╚Ťiile aveau loc ├«n dreptul altarului). Textul devine aproape un libret* de oper─â* replicile urm├ónd cu timpul s─â fie versificate ╚Öi dispuse ├«n strofe. Interpre╚Ťii cap─ât─â indica╚Ťii de gestic─â ╚Öi mimic─â. Din punct de vedere muzical, se face sim╚Ťit─â tot mai mult influen╚Ťa melodiilor profane ale trubadurilor* ╚Öi truverilor*, d. c─âp─ât├ónd aspectul unor crea╚Ťii originale. La ├«nceput, c├óntarea era monodic─â*, mai t├órziu se poate presupune c─â se foloseau ╚Öi formule polif. ale timpului; astfel, solo-uri vocale alternau cu dialoguri sau coruri. ├Än acest moment se foloseau desigur acomp. ╚Öi instr. D. a anticipat cu c├óteva secole apari╚Ťia teatrului laic ╚Öi a operei. Sin.: mister.
liturgic, -─â, liturgici, -ce adj., s. f. 1. Adj. Care apar╚Ťine sau prive╚Öte liturgica. 2. S. f. Materie de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt a teologiei practice, care studiaz─â originea, istoria, evolu╚Ťia, formele ╚Öi interpretarea cultului divin cre╚Ötin ortodox. ÔŚŐ Liturgica general─â = parte a liturgicii care prezint─â esen╚Ťa ╚Öi condi╚Ťiile externe generale pentru s─âv├ór╚Öirea cultului divin. ÔŚŐ Liturgica special─â = parte a liturgicii care se ocup─â cu istoria, descrierea ╚Öi explicarea celor trei sfinte liturghii ╚Öi a celorlalte servicii divine ale cultului cre╚Ötin ortodox. ÔÇô Din fr. liturgique.

Liturgic─â dex online | sinonim

Liturgic─â definitie

Intrare: liturgic
liturgic adjectiv
Intrare: liturgic─â
liturgic─â substantiv feminin