LITURGHÍE, liturghii, s. f. Principala slujbă bisericească creștină, oficiată dimineața în special duminicile și sărbătorile. Slujește cîte trei liturghii pe zi. CREANGĂ, A. 78. Ieremia-vodă se afla în biserică, ascultînd liturghia, cînd i se dete de știre că oștile lui Răzvan se văd și se apropie de oștirile țării. BĂLCESCU, O. I 342. Pînă-i popa-n liturghie Preoteasa bea rachie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 469. ◊ Expr. (În biserica ortodoxă) A da (o) liturghie = a aduce preotului la altar o ofrandă spre a pomeni în cursul acestei slujbe pe persoanele (în viață sau decedate) din familie. Pe la schituri, sehăstrii A dat multe liturghii. NEGRUZZI, S. I 188. – Variantă: leturghíe (SADOVEANU, O. VII 60) s. f.