Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru liniaritate

LINEARITÁTE s. f. v. liniaritate.
LINIARIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi liniar. [Pr.: -ni-a-. ÔÇô Var. linearit├íte s. f.] ÔÇô Din fr. lin├ęarit├ę.
LINEARITÁTE s. f. v. liniaritate.
LINIARIT├üTE, liniarit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi liniar. [Pr.: -ni-a-. ÔÇô Var. linearit├íte s. f.] ÔÇô Din fr. lin├ęarit├ę.
!liniarit├íte (-ni-a-) s. f., g.-d. art. liniaritß║»╚Ťii
linearit├íte s. f. (sil. -ne-a-), g.-d. linearit─â╚Ťi, art. linearit─â╚Ťii[1]
liniarit├íte s. f., pl. liniarit─â╚Ťi[1]
LINEARITÁTE s.f. v. liniaritate.
LINIARIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öirea de a fi liniar. [Pron. -ni-a-, var. linearitate s.f. / cf. fr. lin├ęarit├ę].
LINEARIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi linear. (< fr. lin├ęarit├ę)
liniaritate (liniarism), scriitur─â orizontal─â, ├«nt├ólnit─â ├«n muzica primei jum─ât─â╚Ťi a sec. 20, preponderent polifonic─â*, controlat─â numai aproximativ de rela╚Ťii vertical-armonice. Ea const─â, a╚Öadar, ├«n independen╚Ťa (ce se vrea absolut─â) a liniilor melodice suprapuse, revendic├óndu-se filogenetic de la practicile polif. ale ╚Öcolii neerlandeze*. Singurele principii ordonatoare ├«n s├ónul l. devin, ├«n cazul structurii sale modale, polimodalitatea*, iar ├«n cazul celei (a-)tonale, politonalitatea*; dac─â ├«n planul orient─ârii artistice, atonalismul* a constituit (ini╚Ťial) suportul tehnic al expresionismului*, tot astfel este de stabilit o coresponden╚Ť─â ├«ntre l. ÔÇô devenit─â ÔÇ×liniarismÔÇŁ ÔÇô ╚Öi operele neoclasice* ale unor Stravinski, Hindemith, Milhaud, H├íba, Martinu, Orff. Ideea liniei ÔÇô ├«n sine ╚Öi ca fundament al polif. ÔÇô plutea ├«ntr-adev─âr ├«n atmosfera de reprezent─âri teoretice a acelor decenii, dar este pu╚Ťin probabil c─â principala contribu╚Ťie sistematic─â de acest tip, energetismul*, a influen╚Ťat nemijlocit asemenea atitudini de ordin componistic.

Liniaritate dex online | sinonim

Liniaritate definitie

Intrare: liniaritate
linearitate substantiv feminin
  • silabisire: -ne-a-
liniaritate substantiv feminin