liniament definitie

2 intrări

13 definiții pentru liniament

LINIAMÉNT, liniamente, s. n. 1. Linie (1), trăsătură. 2. Prima schiță a unei lucrări. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. linéament (după linie).
LINIAMÉNT, liniamente, s. n. 1. Linie (1), trăsătură. 2. Prima schiță a unei lucrări. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. linéament (după linie).
LINIAMÉNT, liniamente, s. n. (Rar) Linie. Un manual care să prezinte pe scurt mișcarea noastră intelectuală în liniamentele ei generale. CARAGIALE, S. U. 81.
liniamént (-ni-a-) s. n., pl. liniaménte
liniamént s. n. (sil. -ni-a-), pl. liniaménte
LINIAMÉNT s. v. linie.
LINIAMÉNT s.n. (Rar) 1. Linie. 2. Prima schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. [Pron. -ni-a-, pl. -te, -turi. / cf. fr. linéament].
LINIAMÉNT s. n. 1. linie elementară care indică forma generală a unui fapt, a unui obiect. 2. schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. (< fr. linéament)
LINIAMÉNT ~e n. rar Ansamblu de linii prin care se schițează ceva. /<fr. linéament
liniament n. 1. linie delicată: liniamentele mâinii; 2. fig. prima schiță a unei opere; 3. pl. trăsurile feței.
*lineamént și liniamént n., pl. e (lat. lineamentum și liniamentum, d. linea, linie). Trăsătură, linie, schiță orĭ formă a unuĭ lucru: lineamentele generale ale unuĭ plan.
liniamént, liniár, V. lineament, linear.
liniament s. v. LINIE.

liniament dex

Intrare: liniament (pl. -e)
liniament pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: -ni-a-
Intrare: liniament (pl. -uri)
liniament pl. -uri