Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru liniament

LINIAM├ëNT, liniamente, s. n. 1. Linie (1), tr─âs─âtur─â. 2. Prima schi╚Ť─â a unei lucr─âri. [Pr.: -ni-a-] ÔÇô Din fr. lin├ęament (dup─â linie).
LINIAM├ëNT, liniamente, s. n. 1. Linie (1), tr─âs─âtur─â. 2. Prima schi╚Ť─â a unei lucr─âri. [Pr.: -ni-a-] ÔÇô Din fr. lin├ęament (dup─â linie).
LINIAMÉNT, liniamente, s. n. (Rar) Linie. Un manual care să prezinte pe scurt mișcarea noastră intelectuală în liniamentele ei generale. CARAGIALE, S. U. 81.
liniam├ęnt (-ni-a-) s. n., pl. liniam├ęnte
liniam├ęnt s. n. (sil. -ni-a-), pl. liniam├ęnte
LINIAMÉNT s. v. linie.
LINIAM├ëNT s.n. (Rar) 1. Linie. 2. Prima schi╚Ť─â a unei lucr─âri, primele contururi ale unei opere. [Pron. -ni-a-, pl. -te, -turi. / cf. fr. lin├ęament].
LINIAM├ëNT s. n. 1. linie elementar─â care indic─â forma general─â a unui fapt, a unui obiect. 2. schi╚Ť─â a unei lucr─âri, primele contururi ale unei opere. (< fr. lin├ęament)
LINIAM├ëNT ~e n. rar Ansamblu de linii prin care se schi╚Ťeaz─â ceva. /<fr. lin├ęament
liniament n. 1. linie delicat─â: liniamentele m├óinii; 2. fig. prima schi╚Ť─â a unei opere; 3. pl. tr─âsurile fe╚Ťei.
*lineam├ęnt ╚Öi liniam├ęnt n., pl. e (lat. lineamentum ╚Öi liniamentum, d. linea, linie). Tr─âs─âtur─â, linie, schi╚Ť─â or─ş form─â a unu─ş lucru: lineamentele generale ale unu─ş plan.
liniam├ęnt, lini├ír, V. lineament, linear.
liniament s. v. LINIE.

Liniament dex online | sinonim

Liniament definitie

Intrare: liniament (pl. -e)
liniament pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: -ni-a-
Intrare: liniament (pl. -uri)
liniament pl. -uri