Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

39 defini╚Ťii pentru linia

LINI├ü, liniez, vb. I. Tranz. A trage, a trasa linii (drepte ╚Öi regulate) pe h├órtie. [Pr.: -ni-a] ÔÇô Din linie.
L├ŹNIE, linii, s. f. 1. Tr─âs─âtur─â simpl─â ╚Öi continu─â (de forma unui fir) f─âcut─â pe o suprafa╚Ť─â cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ÔÖŽ (Mat.) Traiectorie descris─â de un punct material ├«ntr-o mi╚Öcare continu─â sau de intersec╚Ťia a dou─â suprafe╚Ťe. 2. Tr─âs─âtur─â real─â sau imaginar─â care indic─â o limit─â, o direc╚Ťie sau leag─â (pe o hart─â, pe un plan etc.) diferite puncte ├«n spa╚Ťiu. ÔŚŐ Linie de plutire = nivelul apei pe suprafa╚Ťa exterioar─â a unei nave ├«n timpul plutirii. ÔŚŐ Loc. prep. La (sau ├«n) linia... = ├«n dreptul..., la nivelul... 3. (Fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniu╚Ť─â. 4. Rigl─â. 5. Unitate de m─âsur─â de lungime folosit─â ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne, egal─â cu a zecea parte dintr-un deget. 6. (├Än loc.) ├Än linie = ├«n ╚Öir drept, ├«n r├ónd, ├«n aliniere. 7. (Livr.) R├ónd de cuvinte ├«ntr-o pagin─â scris─â. 8. Succesiune, serie a str─âmo╚Öilor sau a descenden╚Ťilor; filia╚Ťie. 9. Sistem (sau parte a unui sistem) de fortifica╚Ťii, de ad─âposturi ╚Öi de baraje militare destinate s─â ├«nt─âreasc─â ap─ârarea unui teritoriu, a unui punct strategic etc. ÔŚŐ Linie de b─âtaie (sau de lupt─â) = desf─â╚Öurare sistematic─â a unor for╚Ťe militare ├«n vederea luptei; ├«ntindere a frontului ocupat de trupele care lupt─â. Linie de ap─ârare = ├«nt─ârire alc─âtuit─â din fortifica╚Ťii ╚Öi trupe. 10. (Adesea urmat de determin─âri care arat─â felul) Ansamblu al instala╚Ťiilor ╚Öi al re╚Ťelei de ╚Öine pe care circul─â trenurile, tramvaiele sau metrourile; por╚Ťiune delimitat─â dintr-o asemenea re╚Ťea. 11. Itinerar, traseu (al unui serviciu de transport). ÔÖŽ Direc╚Ťie, sens. 12. Ansamblu de fire, de cabluri etc. care fac leg─âtura ├«ntre dou─â sau mai multe puncte. ÔŚŐ Linie electric─â = ansamblul conductelor, dispozitivelor ╚Öi construc╚Ťiilor care asigur─â transmiterea la distan╚Ť─â a energiei electrice. Linie telefonic─â (sau de telefon) = ansamblu de conducte care fac leg─âtura ├«ntre mai multe posturi telefonice sau ├«ntre posturi ╚Öi centralele telefonice. Linie telegrafic─â = totalitatea conductelor ╚Öi instala╚Ťiilor dintre un emi╚Ť─âtor ╚Öi un receptor telegrafic. Linie de ├«nt├órziere = dispozitiv folosit pentru ├«nt├órzierea semnalelor electrice. ÔÖŽ Linie tehnologic─â = a) organizare a procesului de fabrica╚Ťie, ├«n care opera╚Ťiile sunt efectuate la locuri de munc─â dispuse ├«n ordinea succesiunii opera╚Ťiilor de fabricare; b) ansamblu de ma╚Öini de lucru, instala╚Ťii ╚Öi mijloace de transport dintr-o fabric─â sau uzin─â, dispuse ├«n ordinea succesiunii opera╚Ťiilor prev─âzute de procesul tehnologic. Linie automat─â = complex de ma╚Öini-unelte sau agregate care execut─â ├«n mod automat opera╚Ťiile de prelucrare a unor piese, organe de ma╚Öini, produse etc. ╚Öi care asigur─â transportul acestora de la o ma╚Öin─â la alta f─âr─â interven╚Ťia muncitorului. 13. (Mai ales la pl.) Tr─âs─âtur─â caracteristic─â ce d─â forma, aspectul, caracterul unui obiect, al unui tot, ├«n special al unei figuri; contur, profil. ÔÖŽ Fig. Tr─âs─âtur─â fundamental─â, punct esen╚Ťial (ale unei probleme). ÔŚŐ Loc. adv. ├Än linii generale (sau mari) = ├«n ansamblu, f─âr─â a intra ├«n detalii. 14. Fig. Orientare principal─â, direc╚Ťie a unui curent, a unei opinii etc. 15. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ) Fel, chip, mod; criteriu. Linie de conduit─â. ÔÇô Din lat. linea, it. linea, germ. Linie, fr. ligne.
LINI├ü, liniez, vb. I. Tranz. A trage, a trasa linii (drepte ╚Öi regulate) pe h├órtie. [Pr.: -ni-a] ÔÇô Din linie.
L├ŹNIE, linii, s. f. 1. Tr─âs─âtur─â simpl─â ╚Öi continu─â (de forma unui fir) f─âcut─â pe o suprafa╚Ť─â cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ÔÖŽ (Mat.) Traiectorie descris─â de un punct material ├«ntr-o mi╚Öcare continu─â sau de intersec╚Ťia a dou─â suprafe╚Ťe. 2. Tr─âs─âtur─â real─â sau imaginar─â care indic─â o limit─â, o direc╚Ťie sau leag─â (pe o hart─â, pe un plan etc.) diferite puncte ├«n spa╚Ťiu. ÔŚŐ Linie de plutire = nivelul apei pe suprafa╚Ťa exterioar─â a unei nave ├«n timpul plutirii. ÔŚŐ Loc. prep. La (sau ├«n) linia... = ├«n dreptul..., la nivelul... 3. (Fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniu╚Ť─â. 4. Rigl─â. 5. Unitate de m─âsur─â de lungime folosit─â ├«n ╚Ť─ârile rom├óne╚Öti, egal─â cu a zecea parte dintr-un deget. 6. (├Än loc.) ├Än linie = ├«n ╚Öir drept, ├«n r├ónd, ├«n aliniere. 7. (Livr.) R├ónd de cuvinte ├«ntr-o pagin─â scris─â. 8. Succesiune, serie a str─âmo╚Öilor sau a descenden╚Ťilor; filia╚Ťie. 9. Sistem (sau parte a unui sistem) de fortifica╚Ťii, de ad─âposturi ╚Öi de baraje militare destinate s─â ├«nt─âreasc─â ap─ârarea unui teritoriu, a unui punct strategic etc. ÔŚŐ Linie de b─âtaie (sau de lupt─â) = desf─â╚Öurare sistematic─â a unor for╚Ťe militare ├«n vederea luptei; ├«ntindere a frontului ocupat de trupele care lupt─â. Linie de ap─ârare = ├«nt─ârire alc─âtuit─â din fortifica╚Ťii ╚Öi trupe. 10. (Adesea urmat de determin─âri care arat─â felul) Ansamblu al instala╚Ťiilor ╚Öi al re╚Ťelei de ╚Öine pe care circul─â trenurile, tramvaiele sau metrourile; por╚Ťiune delimitat─â dintr-o asemenea re╚Ťea. 11. Itinerar, traseu (al unui serviciu de transport). ÔÖŽ Direc╚Ťie, sens. 12. Ansamblu de fire, de cabluri etc. care fac leg─âtura ├«ntre dou─â sau mai multe puncte. ÔŚŐ Linie electric─â = ansamblul conductelor, dispozitivelor ╚Öi construc╚Ťiilor care asigur─â transmiterea la distan╚Ť─â a energiei electrice. Linie telefonic─â (sau de telefon) = ansamblu de conducte care fac leg─âtura ├«ntre mai multe posturi telefonice sau ├«ntre posturi ╚Öi centralele telefonice. Linie telegrafic─â = totalitatea conductelor ╚Öi instala╚Ťiilor dintre un emi╚Ť─âtor ╚Öi un receptor telegrafic. Linie de ├«nt├órziere = dispozitiv folosit pentru ├«nt├órzierea semnalelor electrice. ÔÖŽ Linie tehnologic─â = a) organizare a procesului de fabrica╚Ťie, ├«n care opera╚Ťiile sunt efectuate la locuri de munc─â dispuse ├«n ordinea succesiunii opera╚Ťiilor de fabricare; b) ansamblu de ma╚Öini de lucru, instala╚Ťii ╚Öi mijloace de transport dintr-o fabric─â sau uzin─â, dispuse ├«n ordinea succesiunii opera╚Ťiilor prev─âzute de procesul tehnologic. Linie automat─â = complex de ma╚Öini-unelte sau agregate care execut─â ├«n mod automat opera╚Ťiile de prelucrare a unor piese, organe de ma╚Öini, produse etc. ╚Öi care asigur─â transportul acestora de la o ma╚Öin─â la alta f─âr─â interven╚Ťia muncitorului. 13. (Mai ales la pl.) Tr─âs─âtur─â caracteristic─â ce d─â forma, aspectul, caracterul unui obiect, al unui tot, ├«n special al unei figuri; contur, profil. ÔÖŽ Fig. Tr─âs─âtur─â fundamental─â, punct esen╚Ťial (ale unei probleme). ÔŚŐ Loc. adv. ├Än linii generale (sau mari) = ├«n ansamblu, f─âr─â a intra ├«n detalii. 14. Fig. Orientare principal─â, direc╚Ťie a unui curent, a unei opinii etc. 15. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ) Fel, chip, mod; criteriu. Linie de conduit─â. ÔÇô Din lat. linea, it. linea, germ. Linie, fr. ligne.
LINIÁ, liniez, vb. I. Tranz. A trage linii (de obicei pe o hîrtie) pentru a se servi de ele la scris, desenat etc. A linia o coală. A linia un caiet.
L├ŹNIE, linii, s. f. I. 1. Tr─âs─âtur─â f─âcut─â pe o suprafa╚Ť─â (cu condeiul, creta, creionul etc.); (Geom.) figur─â continu─â care are o singur─â dimensiune ╚Öi care poate fi descris─â de un punct prin deplasarea sa sau se ob╚Ťine prin intersec╚Ťia a dou─â suprafe╚Ťe. Linie curb─â. Linie fr├«nt─â. Ôľş Vorbi, potrivind dou─â sc├«ndurele cap la cap ╚Öi tr─âg├«nd o linie. C. PETRESCU, ├Ä. II 181. ├Än linii repezi schi╚Ťa figurile scriitorilor mai ├«nsemna╚Ťi. VLAHU╚Ü─é. O. A. III 39. ÔŚŐ Linie directoare v. director. ÔŚŐ Fig. ├Änaintea cailor, ├«i ap─âru albastr─â linia fr├«nt─â a unui nou fulger. V. ROM. decembrie 1951, 208. O linie sub╚Ťire de s├«nge se ar─âtase la r─âs─ârit. SADOVEANU, O. VI 335. ÔÖŽ Tr─âs─âtur─â imaginar─â care indic─â o limit─â, o direc╚Ťie sau leag─â (pe o hart─â, un plan etc.) diferite puncte ├«n spa╚Ťiu. ÔŚŐ Linie de demarca╚Ťie v. demarca╚Ťie. Linie dreapt─â v. drept. Linie izoterm─â v. izoterm. Linie de ochire v. ochire. Linie de plutire v. plutire. Linie vizual─â v. vizual. ÔÖŽ (Familiar) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniu╚Ť─â. Bolnavul are 37 de grade ╚Öi dou─â linii. 2. (├Än locu╚Ťiuni) Loc. adv. ├Än linie = ├«n ╚Öir drept, ├«n r├«nd, ├«n aliniere. Dou─â comp─ânii se desf─â╚Öurar─â ├«n linie, una ├«n dreapta ╚Öi alta ├«n st├«nga ╚Öoselei. REBREANU, R. II 250. Mul╚Ťime de echipajuri a╚Öezate ├«n linie. DACIA LIT. 258. Casele s├«nt mai toate foarte frumoase lucrate ca arhitectur─â ╚Öi toate ├«n linie. GOLESCU, ├Ä. 106. ÔŚŐ Loc. prep. La sau ├«n linia... = ├«n dreptul, la nivelul. Ici bagi de seam─â c─â te p├«ndesc doi ochi str─âlucitori, dintr-o tuf─â. Un cap neclintit de fat─â, la linia z─âplazului. ├Ä╚Ťi z├«mbe╚Öte. SADOVEANU, O. IV 416. S─â-╚Öi fac─â casa ├«n linia uli╚Ťei? NEGRUZZI, S. I 70. 3. (Fran╚Ťuzism rar) R├«nd de cuvinte ├«ntr-o pagin─â scris─â. Judec─â ├«nsu╚Ťi aceste dou─â s─âpt─âm├«ni ce am trebuit s─â suf─âr, c─âci... n-am primit macar o linie de la dumneata. KOG─éLNICEANU, S. 192. 4. Serie, succesiune a str─âmo╚Öilor sau a descenden╚Ťilor; filia╚Ťie. Nepot ├«n linie dreapt─â. 5. (Urmat adesea de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Sistem de fortifica╚Ťii, ad─âposturi ╚Öi baraje militare destinate s─â ├«nt─âreasc─â ap─ârarea unui teritoriu. Ie╚Öea c├«te unul ├«ntre linii ╚Öi se uita. DUMITRIU, N. 70. Trei ani am fost purtat ├«n vagoane de vite de la o linie de tran╚Öee la alta. C. PETRESCU, S. 156. ÔŚŐ Linie de b─âtaie = termen ├«ntrebuin╚Ťat ├«n trecut pentru a indica desf─â╚Öurarea unei unit─â╚Ťi militare ├«n vederea luptei, sau a╚Öezarea ei pe dou─â r├«nduri pentru a fi trecut─â ├«n revist─â. Solda╚Ťii stau ├«n linia de b─âtaie. SANDU-ALDEA, U. P. 235. Linie de lupt─â = trupele aflate ├«n contact direct cu inamicul; teritoriul pe care se afl─â aceste trupe. Linie de ap─ârare = ├«nt─ârire alc─âtuit─â din fortifica╚Ťii ╚Öi trupe. Regiment de linie = denumire dat─â ├«n trecut unit─â╚Ťilor de infanterie ├«n care stagiul militar se f─âcea ├«n continuare, spre deosebire de doroban╚Ťi care f─âceau stagiul militar cu schimbul. ├Äi vom trimite acolo ╚Öi regimentele de linie ╚Öi cavalerie. CAMIL PETRESCU, O. II 273. ÔÖŽ Forma╚Ťie. Se tr─âsese cu ofi╚Ťerii ├«nd─âr─âtul liniei de solda╚Ťi. DUMITRIU, N. 110. 6. Ansamblul instala╚Ťiilor ╚Öi al re╚Ťelei de ╚Öine, pe care circul─â trenurile (v. cale ferat─â, drum-de-fier), tramvaiele, metrourile etc.; por╚Ťiune delimitat─â dintr-o asemenea re╚Ťea. Trenul cu patru vagoane intr─â ├«n gar─â, cu toate fr├«nele str├«nse, sc├«r╚Ť├«ind ╚Öi v─ârs├«nd sc├«ntei pe linie. DUMITRIU, N. 98. (Determinat prin ┬źferat─â┬╗) Linia ferat─â... se ├«ncovoaie... spre gura neagr─â a tunelului. SADOVEANU, M. 138. O linie ferat─â transporta sc├«ndurile umede ├«nc─â, p├«n─â la cea mai apropiat─â gar─â. C. PETRESCU, S. 217. ÔÖŽ Traseu (al unui serviciu de transport). Linia de autobuse Bucure╚Öti-Alexandria. Linie aerian─â. Ôľş ├Än seara aceea sosise un transatlantic al liniei ┬źAmerica-Holand┬╗. BART, S. M. 32. 7. Leg─âtur─â prin fire aeriene sau cabluri subterane ├«ntre un punct emi╚Ť─âtor ╚Öi un altul receptor. ÔŚŐ Linie telefonic─â (sau de telefon) = ansamblul de conducte care fac leg─âtura ├«ntre posturile telefonice sau ├«ntre posturi ╚Öi centralele telefonice. El s-a dus ├«n sat ├«n lungul liniei de telefon, ├«nc─ârcat─â de r├«ndunele gata de duc─â. SADOVEANU, M. C. 146. Linie telegrafic─â = totalitatea conductelor ╚Öi instala╚Ťiilor dintre un emi╚Ť─âtor ╚Öi un receptor telegrafic. 8. (Mai ales la pl.) Tr─âs─âturi caracteristice care dau forma, conturul unui obiect; aspectul, expresia unui tot, ├«n special a unei figuri. Liniile fe╚Ťei. ÔÖŽ (├Än leg─âtur─â cu no╚Ťiuni abstracte) Tr─âs─âturi fundamentale, puncte esen╚Ťiale. Liniile mari ale unei probleme. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än linii generale (sau mari) = ├«n ansamblu, f─âr─â detalii, f─âr─â am─ânunte. Articolul nu pune problema dec├«t ├«n linii generale. BARANGA, I. 170. 9. Direc╚Ťie (I 1). ╚Üinea m─ânunchiul c├«rmei... ╚Öi de-abia putea s─â ╚Ťie linia neschimbat─â. CONTEMPORANUL, IV 46. 10. Fig. Orientare principal─â; direc╚Ťie just─â. Linia general─â de dezvoltare a ╚Ť─ârilor de democra╚Ťie popular─â este linia av├«ntului ne├«ncetat al economiei de pace. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 3-4, 74. Va veghea... ca linia partidului s─â fie respectat─â ├«ntocmai la ferm─â. GALAN, B, I 435. ÔŚŐ Expr. A fi pe linie = a avea o orientare just─â, a fi ├«n conformitate cu concep╚Ťia just─â. ÔÖŽ (Urmat de determin─âri indic├«nd domeniul) Ramur─â, sector de activitate. Succese pe linie profesional─â. Sarcin─â pe linie sindical─â. 11. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Chip, mod, principiu (de conduit─â). A╚Öa a fost linia de purtare a ziarului nostru ╚Öi a fost bun─â. IONESCU-RION, C. 26. II. Unealt─â de lemn sau de metal care serve╚Öte la tras linii drepte; rigl─â. F─âr─â linii ╚Öi compasuri, paingului cine spune cu me╚Öte╚Öug s─â ├«ntind─â o mreaj─â. CONACHI, P. 294. III. (├Änvechit) Unitate de m─âsur─â a lungimilor, folosit─â ├«n ╚Ť─ârile rom├«ne╚Öti ╚Öi valor├«nd cam 0,225 cm.
lini├í (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 lini├íz─â, 1 pl. lini├ęm (-ni-em); conj. prez. 3 s─â lini├ęze; ger. lini├şnd (-ni-ind)
l├şnie (-ni-e) s. f., art. l├şnia (-ni-a), g.-d. art. l├şniei; pl. l├şnii, art. l├şniile (-ni-i-)
lini├í vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. lini├ęz, 1 pl. lini├ęm (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. lini├ęze; ger. lin├şind (sil. -ni-ind)
l├şnie s. f. (sil. -ni-e), art. l├şnia (sil. -ni-a), g.-d. art. l├şniei; pl. l├şnii, art. l├şniile (sil. -ni-i-)
LINIÁ vb. (rar) a rigla. (A ~ o foaie de hârtie.)
L├ŹNIE s. v. r├ónd.
L├ŹNIE s. 1. (rar) liniament. (A tras c├óteva ~ paralele.) 2. linie fr├ónt─â = zigzag. 3. v. rigl─â. 4. v. dung─â. 5. dung─â, (Transilv. ╚Öi Ban.) ╚Ötraif. (A tras o ~ la prispa casei.) 6. v. liniu╚Ť─â. 7. linie-ferat─â v. cale ferat─â. 8. tr─âs─âtur─â, (├«nv.) tr─âsur─â. (Din c├óteva ~ii i-a f─âcut portretul.) 9. v. tr─âs─âtur─â. 10. v. siluet─â. 11. itinerar, traseu. (~ aerian─â Bucure╚Öti-Belgrad.) 12. v. cale. 13. v. direc╚Ťie. 14. v. descenden╚Ť─â. 15. v. margine.
LINIÁ vb. I. tr. A trage linii (pe hârtie). [Pron. -ni-a. / < linie].
L├ŹNIE s.f. 1. Figur─â continu─â cu o singur─â dimensiune, descris─â de un punct prin deplasare sau ob╚Ťinut─â prin intersec╚Ťia a dou─â suprafe╚Ťe. 2. Tr─âs─âtur─â imaginar─â care arat─â o direc╚Ťie dat─â, o limit─â etc. 3. Descenden╚Ť─â, filia╚Ťie. 4. Sistem de fortifica╚Ťii. ÔŚŐ Nav─â de linie v. nav─â. ÔÖŽ ╚śirul lupt─âtorilor ├«ntr-o b─ât─âlie; ╚Öir de tran╚Öee; direc╚Ťia general─â a pozi╚Ťiilor trupelor. 5. Cele dou─â ╚Öine paralele pe care merge trenul; totalitatea instala╚Ťiilor unei c─âi ferate. 6. Leg─âtur─â aerian─â sau maritim─â ├«ntre dou─â puncte. ÔÖŽ Leg─âtur─â de telecomunica╚Ťii ├«ntre dou─â puncte. 7. (La pl.) Tr─âs─âturile caracteristice ale unui obiect, ale fe╚Ťei cuiva; contur, profil. ÔÖŽ ╚Üinut─â. 8. (Fig.) Orientare; direc╚Ťie. 9. (Poligr.) R├ónd ├«ntr-o pagin─â. ÔÖŽ Plac─â sub╚Ťire de metal cu care se imprim─â liniile sau se distan╚Ťeaz─â r├óndurile. 10. Rigl─â. 11. (Mar.) Ecuator. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. Linie].
LINIÁ vb. tr. a trage linii drepte. (< linie)
L├ŹNIE s. f. 1. figur─â continu─â cu o singur─â dimensiune, descris─â de un punct prin deplasare sau ob╚Ťinut─â prin intersec╚Ťia a dou─â suprafe╚Ťe. 2. tr─âs─âtur─â imaginar─â care arat─â o direc╚Ťie dat─â, o limit─â etc. 3. descenden╚Ť─â, filia╚Ťie. 4. sistem de fortifica╚Ťii. ÔŚŐ ╚Öirul lupt─âtorilor ├«ntr-o b─ât─âlie; direc╚Ťia general─â a pozi╚Ťiilor trupelor. 5. cele dou─â ╚Öine paralele pe care merge trenul; totalitatea instala╚Ťiilor unei c─âi ferate. 6. leg─âtur─â aerian─â sau maritim─â ├«ntre dou─â puncte. ÔŚŐ leg─âtur─â de telecomunica╚Ťii ├«ntre dou─â puncte. 7. (pl.) tr─âs─âturile caracteristice ale unui obiect, ale fe╚Ťei cuiva; contur, profil. ÔŚŐ ╚Ťinut─â. 8. (fig.) orientare; direc╚Ťie. 9. (poligr.) r├ónd ├«ntr-o pagin─â. ÔŚŐ plac─â sub╚Ťire de metal cu care se imprim─â liniile sau se distan╚Ťeaz─â r├óndurile. 10. rigl─â. 11. (mar.) ecuator. 12. gam─â de produse (cosmetice). (< lat. linea, germ. Linie, fr. ligne)
l├şnie (l├şnii), s. f. ÔÇô 1. Dreapt─â, dung─â. ÔÇô 2. ╚śir, r├«nd. ÔÇô 3. Forma╚Ťie de trupe ├«n ordin de b─âtaie. ÔÇô 4. Leg─âtur─â de comunica╚Ťii. ÔÇô 5. R├«nd. ÔÇô 6. Rigl─â. ÔÇô 7. Stirpe, descenden╚Ť─â. ÔÇô 8. (├Änv.) M─âsur─â de dimensiuni, valoreaz─â 1/10 dintr-un deget (0,00246 m) ├«n Munt. ╚Öi 1/2 dintr-un palmac (0,00290 m) ├«n Mold. ÔÇô 9. Obiect cu care se b─âteau ╚Öcolarii la palm─â. Lat., it. linea (sec. XVIII). ÔÇô der. liniu╚Ť─â, s. f. (rigl─â mic─â; cratim─â); linia, vb. (a trage linii), folosit mai ales la part., cf. it. lineato; alinia, vb., format dup─â fr. aligner; liniar (var. linear), adj., din fr. lin├ęal; sublinia, vb., dup─â fr. souligner.
A LINI├ü ~├ęz tranz. A trasa linii. ~ un caiet. [Sil. -ni-a] /Din linie
L├ŹNIE ~i f. 1) Tr─âs─âtur─â continu─â (f─âcut─â cu creionul, cu peni╚Ťa etc.) pe o suprafa╚Ť─â plan─â, av├ónd o singur─â dimensiune. 2) Figur─â geometric─â ob╚Ťinut─â prin deplasarea unui punct pe un plan sau prin intersec╚Ťia a dou─â planuri. ~ dreapt─â. ~ fr├ónt─â. 3) Instrument format dintr-o bar─â gradat─â folosit─â la trasarea liniilor drepte ╚Öi pentru m─âsur─âri; rigl─â. 4) Fiecare dintre tr─âs─âturile paralele de pe un caiet. 5) Tr─âs─âtur─â (real─â sau imaginar─â) care indic─â o limit─â, o direc╚Ťie dat─â etc. ÔŚŐ ~a orizontului dunga de la intersec╚Ťia aparent─â a suprafe╚Ťei p─âm├óntului cu bolta cereasc─â. ├Än ~ unul l├óng─â altul. 6) Consecven╚Ť─â privind leg─âturile de rudenie ├«ntre genera╚Ťii; descenden╚Ť─â; filia╚Ťie. ÔŚŐ ├Än ~ dreapt─â (sau direct─â) din tat─â ├«n fiu. 7) Sistem de fortifica╚Ťii ╚Öi trupe. ÔŚŐ ~a ├«nt├ói (sau ~a de foc) parte a trupelor care stau pe primul plan ├«ntr-o b─ât─âlie. 8) Traseu al unei c─âi de comunica╚Ťie. ~ de cale ferat─â. ~ aerian─â. 9) Re╚Ťea de fire care asigur─â transmiterea la distan╚Ť─â a energiei electrice. ~ electric─â. ~ telefonic─â (sau de telefon). 10) la pl. Tr─âs─âturi caracteristice care dau forma sau conturul unui obiect. ~ile fe╚Ťei. 11) Orientare, direc╚Ťie de ac╚Ťiune ├«ntr-o activitate. [G.-D. liniei; Sil. -ni-e] /<lat. linea, germ. Linie, fr. ligne
linie f. 1. tr─âsur─â simpl─â, f─âr─â lungime nici desime; 2. ╚Öir de vorbe puse pe aceea╚Öi linie: aceast─â pagin─â are 57 de linii; 3. unealt─â de tras linii; 4. m─âsur─â de lungime, 1/10 dintrÔÇÖun deget sau V1/12 dintrÔÇÖo palm─â; 5. rang: am├óndoi sunt pe aceea╚Ö linie; 6. descenden╚Ť─â: n─âscut ├«n linie direct─â; 7. pozi╚Ťiunea trupelor: ├«n linie de b─âtaie; 8. retran╚Öament: a for╚Ťa liniile du╚Ömanului; linie telegrafic─â, fir de fier ce transmite electric depe╚Öele dela un punct la altul; 9. fig. direc╚Ťiune, regul─â: linie de purtare.
*l├şnie f. (lat. linea, fir de in, funie, linie, linum, in; it. linea, fr. ligne. V. lingerie). Tr─âs─âtur─â, dung─â, ├«ntindere ├«n lungime f─âc├«nd abstrac╚Ťiune de or─ş-ce alt─â dimensiune: linie dreapt─â, curb─â, fr├«nt─â. Tr─âs─âtur─â, lineament: ├«n lini─ş generale. R├«nd, modu cum ├«s a╚Öezate cuvintele ├«n pagin─â or─ş solda╚Ťi─ş ├«n front or─ş ├«n coloan─â: armata era a╚Öezat─â ├«n linie de b─âta─şe (p. b─ât─âlie). Retran╚Öament or─ş front: a for╚Ťa liniile du╚Öm─âne╚Öt─ş. O veche m─âsur─â de lungime, ultima subdiviziune a unu─ş st├«njen. Rigl─â, bucat─â de lemn or─ş de metal dreapt─â de care ne servim p. a trage lini─ş drepte trec├«nd cre─şonu or─ş conde─şu pe l├«ng─â ─şa. Fig. Regul─â: linie de purtare. Ordin, rang: ├«n prima linie, a fi pe ace─şa╚Ö─ş linie cu cineva (a fi egal). Descenden╚Ťa une─ş famili─ş: linie b─ârb─âteasc─â, direct─â, colateral─â. Linie de separa╚Ťiune (a apelor), hotaru ├«ntre do┼ş─â lucrur─ş (de ex., basinur─ş de r├«ur─ş). Regiment de linie, regiment de infanterie gata de prima c─şocnire. Bastiment de linie, propri┼ş primulu─ş atac. Armata de prima (sa┼ş de a do┼şa) linie, armata destinat─â prime─ş or─ş secunde─ş c─şocnir─ş. Linie ferat─â, fluvial─â, maritim─â, telegrafic─â, telefonic─â, linie (cale, drum) p. circula╚Ťiunea trenurilor sa┼ş bastimentelor fluviale or─ş maritime sa┼ş p. transmiterea ╚Ötirilor pin telegraf or─ş pin telefon.
LINIA vb. (rar) a rigla. (A ~ o foaie de hîrtie.)
linie s. v. RÎND.
LINIE s. 1. (rar) liniament. (A tras c├«teva ~ paralele.) 2. linie fr├«nt─â = zigzag. 3. (TEHN.) rigl─â, (Transilv.) lineal. 4. dung─â, varg─â, (pop.) v├«rst─â, (reg.) ╚Öar, (prin Ban. ╚Öi Transilv.) ╚Öarg─â, (Mold. ╚Öi Bucov.) v├«rc─â. (O ╚Ťes─âtur─â cu ~ii.) 5. dung─â, (Transilv. ╚Öi Ban.) ╚Ötraif. (A tras o ~ la prispa casei.) 6. liniu╚Ť─â. (~ la un termometru.) 7. linie-ferat─â = cale-ferat─â, drum-de-fier, (pop.) ╚Öin─â, (Transilv., Bucov. ╚Öi Ban.) ╚Ötrec. (Se deplaseaz─â pe ~.) 8. tr─âs─âtur─â, (├«nv.) tr─âsur─â. (Din c├«teva ~ii i-a f─âcut portretul.) 9. tr─âs─âtur─â, (├«nv.) tr─âsur─â, (fig.) t─âietur─â. (O ~ elin─â a nasului.) 10. siluet─â, talie. (Are o ~ zvelt─â.) 11. itinerar, traseu. (~ aerian─â Bucure╚Öti-Belgrad.) 12. cale, direc╚Ťie, sens. (Ce ~ va urma aceast─â dezvoltare?) 13. direc╚Ťie, orientare, sens. (~ urmat─â ├«ntr-o ac╚Ťiune.) 14. descenden╚Ť─â, filia╚Ťie, succesiune. (Urma╚Ö ├«n ~ b─ârb─âteasc─â.) 15. limit─â, margine. (S-a oprit la ~ satului.)
l├şnie s. f. Ansamblu de produse, ├«n special cosmetice ÔŚŐ ÔÇ×Aceea╚Öi genez─â o are linia de produse ┬źHerba┬╗, destinat─â b─ârba╚Ťilor, gama ┬źBioton┬╗, cu extractele vegetale ╚Öi animale, care ├«nsumeaz─â pleiada unguentelor pentru ├«ngrijirea tenului, linia ┬źAda┬╗, ├«n curs de lansare, cuprinz├ónd accesoriile pentru machiaj.ÔÇŁ R.l. 5 VII 77 p. 6; v. ╚Öi 3 II 81 p. 5 (din germ. Linie, fr. ligne; DMC 1970; DN, DEX, DN3 ÔÇô alte sensuri)
l├şnie v├ęrde sint. s. (fig.) Liber acces, cale liber─â ÔŚŐ ÔÇ×Desigur, este vorba de finan╚Ťarea extern─â a c─ârei ┬źlinie verde┬╗ trebuie s-o dea exper╚Ťii FMI.ÔÇŁ Cotid. 283/93 p. 1. ÔŚŐ ÔÇ×S-a dat ┬źlinie verde┬╗ Ministerului Transportului de a stopa existen╚Ťa [...] firmei ┬źExpres Pilot┬╗.ÔÇŁ R.l. 1076/93 p. 2 (R. Zafiu ├«n R.lit. 15/96 p. 9, de unde provin ╚Öi cele dou─â citate)
LINIA DE POZI╚ÜIE locul geometric al tuturor punctelor care pot reprezenta pozi╚Ťia aeronavei pe suprafa╚Ťa solului. ├Än practic─â se folosesc: Ioxedronia, ortodrena, linia azimuturilor (revelmentelor) egale, linia distan╚Ťelor egale ╚Öi linia diferen╚Ťelor egale.
LINIA DRUMULUI REAL URMAT reprezint─â traiectul real urmat de aeronav─â, fiind de dorit ca aceasta s─â coincid─â cu linia drumului obligat de urmat. C├ónd cele dou─â linii nu coincid avem de-a face cu o abatere lateral─â unghiular─â sau abatere lateral─â linear─â fa╚Ť─â de linia drumului obligat.
LINIA REVELMENTELOR / AZIMUTURILOR, reprezint─â locul geometric al tuturor punctelor din care azimutul c─âtre un reper fix (exemplu: mijloc de radionaviga╚Ťie) r─âm├óne constant.
LINIE AERIANĂ rută aeriană între două orașe pe care se deplasează curse regulate.
LINIE DE ATERIZARE linie imaginar─â, sus╚Ťinut─â de repere pe sol, paralel─â cu direc╚Ťia v├óntului, care trece printr-un punct fix, numit punct de aterizare.
LINIE DREAPT─é mod de zbor ├«n care aeronava este men╚Ťinut─â pe direc╚Ťia unui reper de pe sol, dinainte stabilit, cu vitez─â normal─â.
NULLA DIES SINE LINEA (lat.) nici o zi f─âr─â o linie ÔÇô Pliniu cel B─âtr├ón, ÔÇ×Naturalis historiaÔÇŁ, 35-36. Cuvinte atribuite pictorului Apelles, care considera exerci╚Ťiul zilnic esen╚Ťial pentru des─âv├ór╚Öirea m─âiestriei artistice. Beethoven ╚Öi Arghezi le-au luat drept deviz─â.
a face o linie expr. (tox.) a ├«ntinde pulberea de cocain─â pe o suprafa╚Ť─â plan─â ╚Öi neted─â, cu ajutorul unei coli de h├órtie sau a unei lame de ras, ├«n vederea inhal─ârii ei printr-un mic cornet de h├órtie.
a p─âstra linia de mijloc expr. a fi cump─âtat, a fi moderat
cap de linie expr. (de╚Ť.) sf├ór╚Öitul perioadei de deten╚Ťie; data eliber─ârii din penitenciar.
linie, linie s. f. 1. fiecare dintre subdiviziunile marcate pe un termometru. 2. (tox.) doz─â de cocain─â consumat─â prin inhalare. 3. serie de produse comerciale cu calit─â╚Ťi comune.
s─ârit de pe fix / de pe linie expr. v. s─ârit.

Linia dex online | sinonim

Linia definitie

Intrare: linia
linia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: linie
linie substantiv feminin
  • silabisire: li-ni-e