liniștit definitie

2 intrări

25 definiții pentru liniștit

LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.
LINIȘTÍT, -Ă, liniștiți, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, de intensitate, de agitație. 2. Lipsit de griji, de frământări; calm, stăpânit; flegmatic, imperturbabil, placid. – V. liniști.
LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.
LINIȘTÍT, -Ă, liniștiți, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, de intensitate, de agitație. 2. Lipsit de griji, de frământări; calm, stăpânit; flegmatic, imperturbabil, placid. – V. liniști.
LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. A se potoli, a se astîmpăra. Copiii s-au liniștit. ▭ Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. ◊ Tranz. Începură să liniștească pe căței, chemîndu-i din toate părțile cu nume dulci. SADOVEANU, E. 127. ♦ A se calma, a-și găsi pacea, liniștea, odihna. Și dacă-n ochii tăi privesc, Mă vindec și mă liniștesc. IOSIF, T. 115. ♦ Tranz. A calma. Îl liniști cu vorbe bune. ISPIRESCU, L. 57. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. Ideea asta mă mai liniști. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Absol. Rozele știu tot așa să amăgească, S-adoarmă și să liniștească. MACEDONSKI, O. I 192. ♦ (Despre vînt, ploaie etc.) A se domoli, a înceta. Nu după multă vreme însă au început atmosfera a să liniști. DRĂGHICI, R. 112. Se potolește Și se liniștește Vîntul pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 372.
LINIȘTÍT, -Ă, liniștiți, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, tăcut. Noaptea era liniștită, o liniște adîncâ de moarte, peste care plutea o negură ușoară luminată de luna nevăzută. SADOVEANU, O. IV 200. ♦ Lipsit de agitație, de tulburate; calm. După-amiaza trecu liniștită, fără întîmplări. SADOVEANU, O. VII 161. 2. Potolit, domol, lin. În tot timpul zilei avusesem marea liniștită și cerul curat. BART, S. M. 50. Șrivindu-se ca-ntr-o oglindă în luciul apei liniștite, Din harfe sălciile cîntă ca niște fete despletite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 37. Asculta liniștita ei răsuflare caldă. EMINESCU, N. 12. ◊ (Adverbial) Răsare luna liniștit Și tremurînd din apă. EMINESCU, O. I 179. 3. Calm, senin, netulburat. Era tăcut, îi ardeau ochii, dar părea foarte liniștit. SADOVEANU, O. VII 168. Arătarea lui era liniștită, dar nu blîndă. EMINESCU, N. 52. O biată femeie nevinovată, cu inima simplă și liniștită. NEGRUZZI, S. I 48. ◊ (Adverbial) Să povestim liniștit și pe scurt pățaniile autentice ale acestui om. ARGHEZI, P. T. 148.
liniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștésc, imperf. 3 sg. linișteá; conj. prez. 3 să linișteáscă
liniștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștésc, imperf. 3 sg. linișteá; conj. prez. 3 sg. și pl. linișteáscă
LINIȘTÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminți. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.
LINIȘTÍT adj., adv. 1. adj. v. tăcut. 2. adj. calm, tăcut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oraș ~.) 4. adj. mut, tăcut. (Natura ~.) 5. adj. v. calm. 6. adj. v. domol. 7. adv. v. agale. 8. adj. v. cumpătat. 9. adj. v. strunit. 10. adj. v. calmat. 11. adj. v. domolit. 12. adj. v. atenuat. 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. v. ușor. 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (O viață ~.) 17. adj. v. comod. 18. adj. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, pașnic, potolit, tihnit. (A avut o tinerețe ~.) 19. adj. ușurat. (Sunt mai ~ acum când mi-am încheiat treaba.)
A (se) liniști ≠ a (se) agita, a (se) tulbura
A liniști ≠ a alarma
A se liniști ≠ a se alarma, a se zbânțui, a se zbate, a se zbuciuma,
Liniștit ≠ agitat, alarmat, gălăgios, neliniștit, repede, tulburat
A LINIȘTÍ ~ésc tranz. A face să se liniștească; a domoli; a ogoi; a potoli; a tempera; a modera. /Din liniște
A SE LINIȘTÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de liniște; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din liniște
LINIȘTÍT ~tă (~ți, ~te) Care nu este tulburat de nimeni; lipsit de gălăgie, de agitație. Viață ~tă. Stradă ~tă. /v. a liniști
liniștì v. a (se) face liniște sau liniștit.
liniștit a. 1. care nu e turburat de vânturi: mare liniștită; 2. fig4. care nu e agitat: om liniștit.
liniștésc v. tr. Fac liniștit, potolesc, astîmpăr: a liniști valurile măriĭ. Fig. A liniști furia cuĭva, pe cineva. Alin: a liniști durerea (saŭ întristarea) cuĭva.
liniștít, -ă adj. Neagitat, fără valurĭ, lin: apă liniștită. Fig. Potolit, astîmpărat: copil liniștit. Fără huĭet, fără mișcare: sat liniștit. Adv. În liniște: a trăi liniștit.
LINIȘTI vb. 1. a amuți, a dispărea, a înceta, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.) 2. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 4. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpîni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. a (se) astîmpăra, a (se) cuminți, a (se) domoli, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Un copil care nu se mai ~.) 8. a domoli, a înfrîna, a struni. (A ~ un cal.) 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)
LINIȘTIT adj., adv. 1. adj. tăcut, (livr.) silențios. (O stradă ~; un interior ~.) 2. adj. calm, tăcut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oraș ~.) 4. adj. mut, tăcut. (Natura ~.) 5. adj. calm, domol, pașnic, potolit, stăpînit, temperat. (Un om ~.) 6. adj. domol, încet, lent, lin, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mișcări ~.) 7. adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Mergea ~.) 8. adj. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 9. adj. domolit, infrînat, potolit, strunit. (Un animal ~.) 10. adj. calmat, domolit, îmblînzit, îmbunat, împăcat, potolit. (Om ~ după o enervare.) 11. adj. domolit, încetinit, potolit. (Fugă ~.) 12. adj. atenuat, calmat, diminuat, domolit, potolit, redus. (Durere ~.) 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. blînd, calm, domol, lin, moderat, molcom, potolit, ușor. (Ploaie ~; vînt ~.) 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (O viață ~.) 17. adj. comod, tihnit, ușor. (Duce un trai ~.) 18. adj. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, pașnic, potolit, tihnit. (A avut o tinerețe ~.) 19. adj. ușurat. (Sînt mai ~ acum cînd mi-am încheiat treaba.)
AEQUA ANIMO (lat.) cu suflet liniștit – Cu seninătate, cu mult calm. V. și Mens aequa in arduis.
TRUTH HAS A QUIET BREAST (engl.) adevărul are inimă liniștită – Shakespeare, „Richard III”, act. I, scena 3. Cel ce are cugetul curat nu are a se teme de nimic.

liniștit dex

Intrare: liniști
liniști verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: liniștit
liniștit adjectiv