lincĭurésc și (Btș.) licirésc v. tr. (cp. cu ung. licsegni, a stropi, lecsegni și lecsogni, a pleascăi, a te bălăci). Fam. Spăl cu prea puțină apă: a lincĭuri rufele (Noŭa Rev, Rom. 1900, Aug. supl. 2, 126. Dolj). V. refl. Mă spăl cu prea puțină apă, mă bălăcesc fără să mă spăl bine (ca gîștele). Tot umblu pin oale gustînd cîte puțin. V. limpesc.