LINȚÓLIU, lințolii, s. n. Giulgiu. Pe-un pat alb ca un lințoliu Zace lebăda murindă. EMINESCU, O. I 32. ◊ Fig. Lințoliul rece de zăpadă întărită. CAMIL PETRESCU, V. 80. Umbrele se pot ridica din adîncuri și pot arunca lințoliul lor mohorît peste zările fără sfîrșit ale răsăritului. HOGAȘ, M. N. 64. Coboară corbii-n pîlc de doliu. Cernesc al iernii alb lințoliu. DEMETRESCU, O. 63. – Pronunțat: -liu.