Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

LIMB├ü, limbez, vb. I. Tranz. A desc─ârca o nav─â pentru a-i permite trecerea prin locurile mai pu╚Ťin ad├ónci ╚Öi a o re├«nc─ârca dup─â ce ea ajunge la o ad├óncime mai mare. ÔÇô Din limb.
L├ŹMB─é, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afl─â ├«n cavitatea bucal─â, servind la perceperea gustului, la mestecarea ╚Öi la ├«nghi╚Ťirea alimentelor, la om fiind ╚Öi organul principal de vorbire. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi ├«nghi╚Ťi limba = a) a m├ónca cu poft─â; b) a se ab╚Ťine de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte t─âcut. A alerga (sau a umbla) dup─â ceva (sau dup─â cineva) cu limba scoas─â = a c─âuta cu orice pre╚Ť s─â ob╚Ťin─â sau s─â g─âseasc─â ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i ie╚Öi) limba de-un cot = a) a-╚Öi pierde respira╚Ťia, a g├óf├ói; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limb─â de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limb─â lung─â sau a fi lung de limb─â (sau limb─â lung─â) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea m├ónc─ârime de (sau vierme la) limb─â = a fi limbut, a nu p─âstra o tain─â. A fi slobod la limb─â (sau limb─â slobod─â) = a spune multe cu sinceritate ╚Öi f─âr─â pruden╚Ť─â, a spune ╚Öi ce nu trebuie. A-╚Öi scurta limba = a vorbi mai pu╚Ťin. A scurta (sau a t─âia, a lega) limba cuiva = a opri, a ├«mpiedica pe cineva s─â vorbeasc─â. A prinde (la) limb─â = a c─âp─âta curaj, a ├«ncepe s─â vorbeasc─â. A i se lua (sau a-i pieri, a i se ├«ncurca, a i se ├«ngro╚Öa cuiva) limba sau a nu avea limb─â (de gr─âit) = a nu avea curajul s─â vorbeasc─â. A-╚Öi pune fr├óu la limb─â sau a-╚Öi ╚Ťine (sau b─âga) limba (├«n gur─â) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a t─âcea. (A avea) limb─â ascu╚Ťit─â (sau rea, de ╚Öarpe) = (a fi) r─âut─âcios, mali╚Ťios ├«n tot ce spune. A ├«n╚Ťepa cu limba = a fi ironic, a batjocori. A trage pe cineva de limb─â = a descoase pe cineva, a c─âuta s─â afle tainele cuiva. A fi cu dou─â limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, f─â╚Ťarnic, pref─âcut. A-╚Öi mu╚Öca limba = a regreta c─â a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limb─â = a nu-╚Öi putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alc─âtuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care ace╚Ötia ├«╚Öi exprim─â g├óndurile, sentimentele ╚Öi dorin╚Ťele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunit─â╚Ťi umane, istoric constituit─â, caracterizat prin structur─â gramatical─â, fonetic─â ╚Öi lexical─â proprie. ÔŚŐ Limb─â comun─â = a) stadiu ├«n evolu╚Ťia unei limbi, anterior diferen╚Ťierii dialectale; b) koine. ÔÖŽ Fel de exprimare propriu unei persoane, ├«n special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace ╚Öi procedee (dec├ót sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei ╚Öi sentimente. Limba surdomu╚Ťilor. 4. (├Änv. ╚Öi reg.) Vorb─â, cuv├ónt; grai, glas. ÔŚŐ Expr. Cu limb─â de moarte = ca ultim─â dorin╚Ť─â (exprimat─â pe patul mor╚Ťii). A lega pe cineva cu limb─â de moarte = a obliga pe cineva (prin jur─âm├ónt) s─â-╚Ťi ├«ndeplineasc─â o ultim─â dorin╚Ť─â, exprimat─â ├«nainte de moarte. 5. (├Änv.) Prizonier folosit ca informator asupra situa╚Ťiei armatei inamice. 6. (├Änv.) Comunitate de oameni care vorbesc aceea╚Öi limb─â; popor, neam, na╚Ťiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seam─ân─â formal sau func╚Ťional cu limba (I). 1. Bar─â mobil─â de metal, ag─â╚Ťat─â ├«n interiorul clopotului, care, prin mi╚Öcare, love╚Öte pere╚Ťii lui, f─âc├óndu-l s─â sune. 2. Fiecare dintre ar─ât─âtoarele ceasornicului. ÔÖŽ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care ├«nlesne╚Öte ├«nc─âl╚Ťarea pantofilor; ├«nc─âl╚Ť─âtor. 4. Bucat─â de piele, de p├ónz─â etc. lung─â ╚Öi ├«ngust─â, care acoper─â deschiz─âtura ├«nc─âl╚Ť─âmintei ├«n locul unde aceasta se ├«ncheie cu ╚Öiretul. 5. Lama de metal a unui cu╚Ťit, a unui briceag etc. 6. Flac─âr─â de form─â alungit─â. ÔÖŽ F├ó╚Öie de lumin─â care str─âbate ├«ntunericul. 7. F├ó╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â de p─âm├ónt, de p─âdure etc. 8. Deschiz─âtur─â, gur─â l─âsat─â la cote╚Ťul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscari╚Ť─â; limba-boului = plant─â erbacee acoperit─â cu peri aspri ╚Öi ╚Ťepo╚Öi, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) ferig─â mic─â cu rizom scurt ╚Öi t├ór├ótor, de obicei cu o singur─â frunz─â penat─â compus─â (Botrychium lunaria); b) plant─â erbacee cu flori de culoare alb─âstruie-liliachie, care cre╚Öte ├«n regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mielu╚Öelului) = plant─â erbacee acoperit─â cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; ar─âriel (Borago officinalis); limba-oii = a) plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate ╚Öi spinoase, cu flori purpurii, care cre╚Öte prin locuri umede ╚Öi ml─â╚Ötinoase (Cirsium canum); b) mic─â plant─â erbacee cu frunzele dispuse ├«n rozet─â ╚Öi cu flori roz grupate ├«n spice (Plantago gentianoides); limba-pe╚Ötelui = plant─â erbacee cu frunzele verzi-alb─âstrui ╚Öi cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante ├«nrudite cu cactusul, cu tulpina spinoas─â ╚Öi flori ro╚Öii, albe sau galbene; limba-╚Öarpelui = ferig─â mic─â cu rizomul lung, cu o singur─â frunz─â, de form─â oval─â, r─âsp├óndit─â prin locurile umede, prin tufi╚Öuri ╚Öi p─âduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vrabiei = plant─â erbacee cu tulpina dreapt─â, cu frunze lanceolate ╚Öi cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limb─â-de-mare = pe╚Öte marin cu corpul oval ╚Öi asimetric, cu ambii ochi situa╚Ťi pe o singur─â parte (Solea nasuta). ÔÇô Lat. lingua.
LIMB├ü, limbez, vb. I. Tranz. A desc─ârca o nav─â pentru a-i permite trecerea prin locurile mai pu╚Ťin ad├ónci ╚Öi a o re├«nc─ârca dup─â ce ea ajunge la o ad├óncime mai mare. ÔÇô Din limb.
L├ŹMB─é, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afl─â ├«n gur─â, servind la perceperea gustului, la mestecarea ╚Öi la ├«nghi╚Ťirea alimentelor, la om fiind ╚Öi organul principal de vorbire. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi ├«nghi╚Ťi limba = a) a m├ónca cu poft─â; b) a se ab╚Ťine de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte t─âcut. A alerga (sau a umbla) dup─â ceva (sau dup─â cineva) cu limba scoas─â = a c─âuta cu orice pre╚Ť s─â ob╚Ťin─â sau s─â g─âseasc─â ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i ie╚Öi) limba de-un cot = a) a-╚Öi pierde respira╚Ťia, a g├óf├ói; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limb─â de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limb─â lung─â sau a fi lung de limb─â (sau limb─â lung─â) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea m├ónc─ârime de (sau vierme la) limb─â = a fi limbut, a nu p─âstra o tain─â. A fi slobod la limb─â (sau limb─â slobod─â) = a spune multe cu sinceritate ╚Öi f─âr─â pruden╚Ť─â, a spune ╚Öi ce nu trebuie. A-╚Öi scurta limba = a vorbi mai pu╚Ťin. A scurta (sau a t─âia, a lega) limba cuiva = a opri, a ├«mpiedica pe cineva s─â vorbeasc─â. A prinde (la) limb─â = a c─âp─âta curaj, a ├«ncepe s─â vorbeasc─â. A i se lua (sau a-i pieri, a i se ├«ncurca, a i se ├«ngro╚Öa cuiva) limba sau a nu avea limb─â (de gr─âit) = a nu avea curajul s─â vorbeasc─â. A-╚Öi pune fr├óu la limb─â sau a-╚Öi ╚Ťine (sau b─âga) limba (├«n gur─â) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a t─âcea. (A avea) limb─â ascu╚Ťit─â (sau rea, de ╚Öarpe) = (a fi) r─âut─âcios, mali╚Ťios ├«n tot ce spune. A ├«n╚Ťepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri. A trage pe cineva de limb─â = a descoase pe cineva, a c─âuta s─â afle tainele cuiva. A fi cu dou─â limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, f─â╚Ťarnic, pref─âcut. A-╚Öi mu╚Öca limba = a regreta c─â a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limb─â = a nu-╚Öi putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alc─âtuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care ace╚Ötia ├«╚Öi exprim─â g├óndurile, sentimentele ╚Öi dorin╚Ťele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunit─â╚Ťi umane, istoric constituit─â, caracterizat prin structur─â gramatical─â, fonetic─â ╚Öi lexical─â proprie. ÔŚŐ Limb─â comun─â = a) stadiu ├«n evolu╚Ťia unei limbi, anterior diferen╚Ťierii dialectale; b) koine. ÔÖŽ Fel de exprimare propriu unei persoane, ├«n special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace ╚Öi procedee (dec├ót sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei ╚Öi sentimente. Limba surdomu╚Ťilor. 4. (├Änv. ╚Öi reg.) Vorb─â, cuv├ónt; grai, glas. ÔŚŐ Expr. Cu limb─â de moarte = ca ultim─â dorin╚Ť─â (exprimat─â pe patul mor╚Ťii). A lega pe cineva cu limb─â de moarte = a obliga pe cineva (prin jur─âm├ónt) s─â-╚Ťi ├«ndeplineasc─â o ultim─â dorin╚Ť─â, exprimat─â ├«nainte de moarte. 5. (├Änv.) Prizonier folosit ca informator asupra situa╚Ťiei armatei inamice. 6. (├Änv. ╚Öi arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceea╚Öi limb─â; popor, neam, na╚Ťiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seam─ân─â formal sau func╚Ťional cu limba (I). 1. Bar─â mobil─â de metal, ag─â╚Ťat─â ├«n interiorul clopotului, care, prin mi╚Öcare, love╚Öte pere╚Ťii lui, f─âc├óndu-l s─â sune. 2. Fiecare dintre ar─ât─âtoarele ceasornicului. ÔÖŽ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care ├«nlesne╚Öte ├«nc─âl╚Ťarea pantofilor; ├«nc─âl╚Ť─âtor. 4. Bucat─â de piele, de p├ónz─â etc. lung─â ╚Öi ├«ngust─â, care acoper─â deschiz─âtura ├«nc─âl╚Ť─âmintei ├«n locul unde aceasta se ├«ncheie cu ╚Öiretul. 5. Lama de metal a unui cu╚Ťit, a unui briceag etc. 6. Flac─âr─â de form─â alungit─â. ÔÖŽ F├ó╚Öie de lumin─â care str─âbate ├«ntunericul. 7. F├ó╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â de p─âm├ónt, de p─âdure etc. 8. Deschiz─âtur─â, gur─â l─âsat─â la cote╚Ťul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscari╚Ť─â; limba-boului = plant─â erbacee acoperit─â cu peri aspri ╚Öi ╚Ťepo╚Öi, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) ferig─â mic─â cu rizom scurt ╚Öi t├ór├ótor, de obicei cu o singur─â frunz─â penat─â compus─â (Botrychium lunaria); b) plant─â erbacee cu flori de culoare alb─âstruie-liliachie, care cre╚Öte ├«n regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mielu╚Öelului) = plant─â erbacee acoperit─â cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; ar─âriel (Borago officinalis); limba-oii = a) plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate ╚Öi spinoase, cu flori purpurii, care cre╚Öte prin locuri umede ╚Öi ml─â╚Ötinoase (Cirsium canum); b) mic─â plant─â erbacee cu frunzele dispuse ├«n rozet─â ╚Öi cu flori roz grupate ├«n spice (Plantago gentianoides); limba-pe╚Ötelui = plant─â erbacee cu frunzele verzi-alb─âstrui ╚Öi cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante ├«nrudite cu cactusul, cu tulpina spinoas─â ╚Öi flori ro╚Öii, albe sau galbene; limba-╚Öarpelui = ferig─â mic─â cu rizomul lung, cu o singur─â frunz─â, de form─â oval─â, r─âsp├óndit─â prin locurile umede, prin tufi╚Öuri ╚Öi p─âduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vr─âbiei = plant─â erbacee cu tulpina dreapt─â, cu frunze lanceolate ╚Öi cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limb─â-de-mare = pe╚Öte marin cu corpul oval ╚Öi asimetric, cu ambii ochi situa╚Ťi pe o singur─â parte (Solea nasuta). ÔÇô Lat. lingua.
LIMB├ü, limbez, vb. I. Tranz. A desc─ârca o nav─â pentru a-i ├«nlesni trecerea ├«ntr-un loc pu╚Ťin ad├«nc ╚Öi a o re├«nc─ârca dup─â ce a ajuns la o ad├«ncime mare.
L├ŹMB─é, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afl─â ├«n gur─â, fiind principalul organ de percepere a gustului ╚Öi servind ╚Öi la mestecarea ╚Öi ├«nghi╚Ťirea alimentelor; pentru om este ╚Öi organul principal de vorbire ╚Öi de rostire a sunetelor. ├Än frunte alergau solemn, cu limba scoas─â, opt ori zece dul─âi. GALAN, B. I 239. ├Äi scoate limba afar─â, i-o str─âpunge cu acul ╚Öi i-o presar─â cu sare. CREANG─é, P. 13. Focul pilp─âie mereu, Ro╚Ö ca limba unui zmeu. ALECSANDRI, P. A. 94. Limba boului e lung─â, dar nu poate s─â vorbeasc─â, se spune despre cineva care ╚Ötie multe, dar e silit s─â tac─â. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi ├«nghi╚Ťi limba = a) a m├«nca cu poft─â mare; b) a se ab╚Ťine, ├«n ultimul moment, de a spune ceva nepotrivit. A alerga sau a umbla dup─â ceva (sau dup─â cineva) cu limba scoas─â = a c─âuta cu orice pre╚Ť s─â ob╚Ťii ceva (sau a ├«ncerca s─â g─âse╚Öti pe cineva, de care ai mare nevoie). C├«╚Ťi s├«nt cu averi mari, cari alearg─â dup─â pensie cu limba scoas─â. ALECSANDRI, T. I 385. A asuda sub limb─â v. asuda. A scoate (sau a-i ie╚Öi) limba de-un cot = a fi foarte ostenit, a c─âdea de oboseal─â. Am s─â te str├«ng ├«n bra╚Ťe, p├«n─â ╚Ťi-o ie╚Öi sufletul. ÔÇô ╚śi eu pe tine, p├«n─â ╚Ťi-o ie╚Öi limba de-un cot. ALECSANDRI, T. I 445. A avea limba ├«nc─ârcat─â = a avea limba alb─â, ca urmare a unei indigestii. ÔŚŐ (La oameni, acela╚Öi organ, privit ca principal organ al vorbirii) Suflete, ad─â-╚Ťi aminte, Limb─â tu, caut─â cuvinte ╚śi spune Pe me╚Ötere strune Cum s-a-nt├«mplat. BENIUC, V. 120. Mul╚Ťime nenum─ârat─â de g├«ng─ânii ╚Öi jig─ânii... despre a c─ârora l─âcomie, viclenie ╚Öi r─âutate nu-i cu putin╚Ť─â s─â povesteasc─â limba omeneasc─â! CREANG─é, P. 94. Ce-i mai dulce ╚Öi totodat─â mai amar pe lume? (Limba). SBIERA, P. 320. Limba taie mai mult dec├«t sabia. (Expr.) Gur─â am, limb─â n-am = multe a╚Ö putea spune, dar s├«nt silit s─â tac. A fi (sau a avea) limb─â lat─â = a vorbi ur├«t. A avea limb─â de aur = a avea darul de a vorbi frumos. A fi cu limba (fagur) de miere = a fi dulce la vorb─â, a vorbi frumos, elocvent. A avea limba lung─â sau a fi lung de limb─â (sau limb─â lung─â) = a vorbi mult, a nu p─âstra o tain─â, a fi indiscret, flecar. A avea m├«nc─ârime de (sau vierme la) limb─â = a fi limbut, indiscret. A fi slobod la limb─â (sau limb─â slobod─â) = a spune multe, a spune ╚Öi ce nu trebuie. A-╚Öi scurta limba = a vorbi mai pu╚Ťin. A scurta (a t─âia sau a lega) limba cuiva = a opri (pe cineva) s─â vorbeasc─â. Cum v─âz eu, a zis califul, dumneata ai dori s─â le mai scurtezi limba acelor b├«rfitori? CARAGIALE, P. 128. A i se lega (cuiva) limba v. lega. A i se dezlega (cuiva) limba v. dezlega. A prinde (la) limb─â = a c─âp─âta curaj, a ├«ncepe s─â vorbeasc─â. Polcovnicul Ioni╚Ť─â b─âuse ├«n s─ân─âtatea ├«nsur─â╚Ťeilor un pahar de vin ro╚Öu de dealul R─âzvadului ╚Öi prinsese la limb─â. GHICA, S. A. 14. A i se lua (sau a-i pieri, a i se ├«ncurca, a i se ├«ngro╚Öa cuiva) limba sau a nu avea limb─â (de gr─âit) = a nu avea curajul s─â vorbeasc─â, a nu (mai) avea siguran╚Ťa vorbirii (din cauza unei emo╚Ťii). A-╚Öi pune fr├«u la limb─â sau a-╚Öi ╚Ťine (sau b─âga) limba (├«n gur─â) = a se feri de a vorbi ceea ce nu trebuie, a t─âcea. (A avea) limb─â ascu╚Ťit─â sau rea, de ╚Öarpe = (a fi) om r─âut─âcios, mali╚Ťios. Am limb─â rea. Le cam potrivesc [poreclele]. STANCU, D. 27. A ├«n╚Ťepa cu limba = a fi ironic, a batjocori. A trage pe cineva de limb─â = a-l face, a-l ispiti s─â vorbeasc─â, a-l descoase. Ai fi vrut s─â intri ├«n vorb─â cu niscai b─âie╚Ťi... s─â-i tragi de limb─â. PAS, Z. I 292. A fi cu dou─â limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, f─â╚Ťarnic, pref─âcut. A-╚Öi mu╚Öca limba = a se c─âi c─â a vorbit ceea ce nu se cuvenea. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limb─â = a-╚Öi aminti vag un cuv├«nt, un nume etc., a fi aproape gata s─â ╚Ťi-l po╚Ťi aminti ╚Öi s─â-l po╚Ťi rosti. I se bate limba-n gur─â = vorbe╚Öte repede ╚Öi r─âu. Nu i-a tors (mam─â-sa) pe limb─â = vorbe╚Öte cu u╚Öurin╚Ť─â ╚Öi f─âr─â menajamente, spune ceea ce g├«nde╚Öte. Dar p─ârintele Duhu nu i-a tors m─â-sa pe limb─â. CREANG─é, A. 137. ÔŚŐ (Acela╚Öi organ al unor animale, servind ca aliment) Limb─â de porc afumat─â. Ôľş Refuz─â ╚Öi limbi ╚Öi ca╚Öcaval. ALEXANDRESCU, M. 314. II. 1. Principalul mijloc de comunicare ├«ntre membrii unei colectivit─â╚Ťi, alc─âtuit din sistemul gramatical ╚Öi lexical. Structura gramatical─â a limbii ╚Öi fondul ei principal de cuvinte alc─âtuiesc temelia limbii, esen╚Ťa specificului ei. STALIN, PROBL. LINGV. 23. Ap─ârut─â ├«n procesul muncii, asigur├«nd comunicarea ├«ntre oameni, limba a avut un rol hot─âr├«tor ├«n apari╚Ťia ╚Öi dezvoltarea con╚Ötiin╚Ťei omene╚Öti. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 6/2. Fiecare limb─â ├«╚Öi are legile sale proprii interne de dezvoltare. ROSETTI, S. L. 15. Limba, numirea ├«ntr-un fel a unui obiect, ce unul ├«l vede a╚Öa, altul altfel, ├«i une╚Öte [pe oameni] ├«n ├«n╚Ťelegere. EMINESCU, N. 32. Uitasem c─â s├«ntem rom├«ni ╚Öi c─â avem ╚Öi noi o limb─â. NEGRUZZI, S. I 3. ÔŚŐ Fig. ╚śi clopotele-n limba lor Pl├«ngeau cu glas t├«nguitor. CO╚śBUC, P. I 153. Se v─âzu ├«ncongiurat de o mul╚Ťime de paseri... ╚Ťip├«nd pre limba lor. ISPIRESCU, L. 75. V├«n─âtorii ╚Ötiu cum c─â ┬źtoat─â pas─ârea pe lume dup─â limba ei piere┬╗. ODOBESCU, S. III 10. ÔŚŐ Limb─â vie v. viu. Limb─â moart─â v. mort. Limb─â veche v. vechi. Limb─â na╚Ťional─â v. na╚Ťional. Limb─â matern─â v. matern. Limb─â vorbit─â v. vorbit. Limb─â scris─â v. scris. Limb─â literar─â v. literar. Limb─â interna╚Ťional─â sau universal─â v. interna╚Ťional. Limb─â analitic─â v. analitic. Limb─â sintetic─â v. sintetic. ÔÖŽ Fel de exprimare propriu unei persoane, ├«n special unui scriitor. Ascultau minuna╚Ťi o limb─â cu ├«nflorituri ╚Öi cu t├«lcuri necunoscute pentru d├«n╚Öii. SADOVEANU, O. VI 135. V─âd poe╚Ťi ce-au scris o limb─â ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. ÔÖŽ Totalitatea altor mijloace ╚Öi procedee (dec├«t sunetele articulate) folosite spre a comunica semenilor g├«ndurile ╚Öi sim╚Ťirile. Limba surdo-mu╚Ťilor. Ôľş Vreu a fi c├«ntat─â ├«n limba armoniei. ALECSANDRI, P. II 113. 2. Vorb─â, cuv├«nt; grai, glas. Merg cu tine... ├Ämi e╚Öti drag, ai un suflet ciudat ╚Öi o limb─â dulce. SADOVEANU, O. VII 23. Limba dulce mult aduce. ÔŚŐ Expr. Cu limb─â de moarte = ca ultim─â dorin╚Ť─â, exprimat─â pe patul mor╚Ťii. Cu limb─â de moarte ├«ns─â-i las cuv├«nt dup─â inima mea: s─â-mi ├«njuge boii la car ╚Öi s─â-i d─âruiasc─â lui Fulger. MIRONESCU, S. A. 86. Bietu r─âposatu tat─â-meu mi-a l─âsat cu limb─â de moarte c─â, de-a fi s─â-mi v├«nd casa vrodat─â, s─â-mi p─âstrez ├«n st─âp├«nire cuiu ist mare din p─ârete. ALECSANDRI, T. I 320. Tat─â-su cu limb─â de moarte ├«l oprise de-a merge acolo. ╚śEZ. VII 50. A lega pe cineva cu limb─â de moarte = a obliga pe cineva (prin jur─âm├«nt) s─â ├«ndeplineasc─â o ultim─â dorin╚Ť─â, exprimat─â ├«nainte de moarte. L-a legat pe Dima cu limb─â de moarte s─â n-aib─â lini╚Öte p├«n─â nu i-o duce vestea mor╚Ťii tocmai ├«n sat. GALAN, Z. R. 41. (Neobi╚Önuit) A lua limb─â = a lua cuv├«ntul, a ├«ncepe s─â vorbeasc─â. Cel mai de frunte dintre sf─âtuitori lu─â limb─â... aduc├«nd vorba cam a╚Öa. DELAVRANCEA, S. 83. 3. (├Änvechit ╚Öi arhaizant; mai ales ├«n leg─âtur─â cu verbele ┬źa da┬╗, ┬źa lua┬╗, ┬źa prinde┬╗) Informa╚Ťie (asupra inten╚Ťiilor tactice ale du╚Ömanului), rela╚Ťie, veste, ╚Ötire. O band─â din cavaleria noastr─â s─â mearg─â s─â supere ariergarda du╚Ömanului... s─â avem ╚Öi limb─â de mi╚Öc─ârile lui. B─éLCESCU, O. II 113. ÔŚŐ Expr. A prinde limb─â = a culege informa╚Ťii, a spiona, a iscodi. Le-a dat nem╚Ťilor mare dezghin; pe unii i-a t─âiat; ╚Ö-a prins ╚Öi limb─â. SADOVEANU, Z. C. 83. Am cercat s─â m-apropii de lag─ârul le╚Öesc ca s─â prind limb─â ╚Öi s─â aflu ceva. ALECSANDRI, T. II 21. 4. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Comunitate de oameni care vorbesc aceea╚Öi limb─â (II 1); popor, neam, na╚Ťiune. ├Ämp─âr─â╚Ťia sl─âvitului st─âp├«n al nostru, biruitorul tuturor limbilor, sultan ╚Öi padi╚Öah Mehmet. SADOVEANU, Z. C. 89. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limb─â, Ce cu-a turmelor p─â╚Öune a ei patrie ╚Ö-o schimb─â, La p─âm├«nt dormea ╚Ťin├«ndu-╚Öi c─âp─ât├«i m├«na cea dreapt─â. EMINESCU, O. I 142. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seam─ân─â formal sau func╚Ťional cu limba (I). 1. Bar─â mobil─â de metal ├«ngro╚Öat─â la un cap─ât ╚Öi ag─â╚Ťat─â ├«n fundul clopotului, care, prin mi╚Öcare, love╚Öte ├«n pere╚Ťii acestuia, f─âc├«ndu-l s─â sune. Este ╚Öi-un ╚Öchiop, care se leag─ân─â ├«n cele dou─â c├«rje ca o limb─â de clopot. C. PETRESCU, R. DR. 192. Arama strig─â c├«nd se zbate m─âiastra clopotului limb─â, Eu simt strigarea ei aprins─â ╚Öi-n vorbe sufletul o schimb─â. GOGA, C. P. 130. Limbi [de clopot] bronzate graiul ritmic ├«l propag─â ├«mprejur. MACEDONSKI, O. I 154. 2. Fiecare din ar─ât─âtoarele ceasornicului. ÔÖŽ Pendulul unui orologiu. Limba de alam─â se leg─âna ├«n cutia de lemn pre╚Ťios. DUMITRIU, N. 65. Un ceasornic vechi de lemn, prins ├«n perete, ├«╚Öi plimb─â limba dintr-o parte ├«ntr-alta. STANCU, U.R.S.S. 40. 3. Unealt─â de metal, de os etc. care ajut─â la ├«nc─âl╚Ťarea pantofilor. 4. Bucat─â de piele lung─â ╚Öi ├«ngust─â, care acoper─â deschiz─âtura ├«nc─âl╚Ť─âmintei, ├«n locul unde se ├«ncheie cu ╚Öiretul. 5. Lama de metal a unui cu╚Ťit, a unui briceag etc. I-am d─âruit un briceag cu mai multe limbi. GALACTION, O. I 67. ╚śterse limba briceagului... cu degetele. C. PETRESCU, C. V. 139. ╚Üin├«nd cu st├«nga de c─âlc├«iul coasei, tr─âgea gresia cu dreapta pe limba t─âietoare. SANDU-ALDEA, U. P. 158. 6. Partea ascu╚Ťit─â a cap─âtului unei b├«rne care se ├«mbuc─â ├«n ulucul amnarului sau al usciorului, pentru a realiza ├«mbinarea celor dou─â piese. ÔÖŽ (Determinat prin ┬źde foc┬╗ sau ┬źde fl─âc─âri┬╗) Flac─âr─â de form─â alungit─â. V├«ntul u╚Öor ╚Öi umed pornise mai t─âri╚Öor ╚Öi pleca ├«ntr-o parte limbile focului. SADOVEANU, O. I 18. Din mii de co╚Öuri... Se-nal╚Ť─â limbi de fl─âc─âri. VLAHU╚Ü─é, O. A. 90. Prin limbile de fl─âc─âri, ce-n valuri se fr─âm├«nt, R─âcnete, vuiet de-arme p─âtrund marea cea cald─â. EMINESCU, O. I 62. ├Än limbi de fl─âc─âri focul se-nal╚Ť─â. BELDICEANU, P. 60. ÔÖŽ (Determinat prin ┬źde lumin─â┬╗) F├«╚Öie de lumin─â care str─âbate ├«ntunericul. Subt limba de lumin─â, ajutat de slujitor, desprinse c─âptu╚Öelile. SADOVEANU, Z. C. 308. ÔÖŽ (Neobi╚Önuit) ╚śuvi╚Ť─â. Din bocancii ofi╚Ťerului curgeau, prin cr─âp─âturile de la v├«rfuri, dou─â limbi vinete de ap─â. CAMILAR, N. I 31. 7. F├«╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â de p─âm├«nt, de p─âdure etc. V. curea. Str─âb─âtur─â o limb─â de p─âdure ╚Öi ├«ncepur─â a urca ╚Öi cobor├«. SADOVEANU, O. I 520. Limba de p─âm├«nt ├«ntre aceste dou─â g├«rle a fost odinioar─â domeniul Iuga. REBREANU, R. I 71. Pe-o limb─â de p─âm├«nt joas─â, ├«ngust─â, ├«ntre fluviu ╚Öi balt─â, se ├«n╚Öirau casele aliniate la r├«nd. BART, E. 126. 8. Deschiz─âtur─â, gur─â l─âsat─â la cote╚Ťul (2) de pescuit. Repegior, a ├«ndemnat Vasile Rusu pescarul; ╚Öi dup─â ce dezleg─âm luntrea, priponim limbile. SADOVEANU, N. P. 127. 9. Compuse: limba-apei = (Bot.) broscari╚Ť─â (1); limba-boului = plant─â erbacee, acoperit─â cu peri aspri, ╚Ťepo╚Öi, cu flori albastre, care cre╚Öte prin p─â╚Öuni, pe marginea sem─ân─âturilor ╚Öi a drumurilor (Anchusa italica); limba-cucului = ferig─â mic─â cu o singur─â frunz─â lobat─â, care cre╚Öte prin p─â╚Öuni ╚Öi poieni (Botrychium lunaria); limba-mielului (sau mielu╚Öelului) = plant─â erbacee, acoperit─â cu peri aspri, cu flori frumoase albastre sau albe (Borrago officinalis); limba-oii = plant─â erbacee, cu flori purpurii, care cre╚Öte prin locuri umede ╚Öi ml─â╚Ötinoase (Crisium canum); limba-pe╚Ötelui = plant─â erbacee cu frunzele verzi-alb─âstrui, cu flori violete, care cre╚Öte prin f├«ne╚Ťe spinoase ╚Öi umede (Statice Limonium); limba-╚Öarpelui = ferig─â mic─â care cre╚Öte prin locuri umede, prin tufi╚Öuri ╚Öi p─âduri (Ophioglossum vulgatum).. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) limbe (EMINESCU, O. I 140, ALECSANDRI, T. I 147, GOLESCU, ├Ä. 20).
L├ŹMB─é, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afl─â ├«n gur─â ╚Öi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serve╚Öte la mestecarea ╚Öi ├«nghi╚Ťirea alimentelor, iar pentru om este ╚Öi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc de comunicare ├«ntre membrii unei colectivit─â╚Ťi, alc─âtuit din sistemul gramatical ╚Öi lexical. ÔÖŽ Fel de exprimare propriu unei persoane, ├«n special unui scriitor. ÔÖŽ Totalitatea altor mijloace ╚Öi procedee (├«n afar─â de sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor ideile ╚Öi sentimentele. Limba surdo-mu╚Ťilor. 2. Vorb─â, cuv├ónt; grai, glas. 3. (├Änv. ╚Öi arhaic) Informa╚Ťie (asupra inten╚Ťiilor du╚Ömanului), rela╚Ťie, veste, ╚Ötire. ÔÖŽ Informator, spion, iscoad─â. 4. (├Änv. ╚Öi arhaic) Comunitate de oameni care vorbesc aceea╚Öi limb─â. (II, 1); popor, neam, na╚Ťiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seam─ân─â formal sau func╚Ťional cu limba (I). 1). Bar─â mobil─â de metal, aga╚Ťat─â ├«n fundul clopotului, care prin mi╚Öcare, love╚Öte ├«n pere╚Ťii lui, f─âc├óndu-l s─â sune. 2. Fiecare dintre ar─ât─âtoarele ceasornicului. ÔÖŽ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os etc. care ├«nlesne╚Öte ├«nc─âl╚Ťarea pantofilor; ├«nc─âl╚Ť─âtor. 4. Bucat─â de piele lung─â ╚Öi ├«ngust─â, care acoper─â deschiz─âtura ├«nc─âl╚Ť─âmintei ├«n locul unde se ├«ncheie cu ╚Öiretul. 5. Lama de metal a unui cu╚Ťit, briceag etc. 6. Flac─âr─â de form─â alungit─â. ÔÖŽ F├ó╚Öie de lumin─â care str─âbate ├«ntunericul. 7. F├ó╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â de p─âm├ónt, de p─âdure etc. 8. Deschiz─âtur─â, gur─â l─âsat─â la cote╚Ťul de pescuit. ÔÇô Lat. lingua (sensul ÔÇ×poporÔÇŁ (II 4) dup─â v. sl. jenzyk ÔÇ×graiÔÇŁ, ÔÇ×poporÔÇŁ).
limbá (a ~) vb., ind. prez. 3 limbeáză
!l├şmba-├ípei (plant─â) s. f. art., g.-d. art. l├şmbii-├ípei
!l├şmba-b├│ului (plant─â) (-bo-u-) s. f. art., g.-d. art. l├şmbii-b├│ului
!l├şmba-c├║cului (plant─â) s. f. art., g.-d. art. l├şmbii-c├║cului
!l├şmba-mi├ęlului (plant─â) s. f. art., g.-d. art. l├şmbii-mi├ęlului
!l├şmba-├│ii (plant─â) s. f. art., g.-d. art. l├şmbii-├│ii
!l├şmba-p├ę╚Ötelui (plant─â) s. f. art., g.-d. art. l├şmbii-p├ę╚Ötelui
!l├şmba-so├ícrei (plant─â) (soa-crei) s. f. art., g.-d. art. l├şmbii-so├ícrei
!l├şmba-╚Ö├írpelui (plant─â) s. f. art., g.-d. art. l├şmbii-╚Ö├írpelui
!l├şmba-vr├íbiei (plant─â) (-bi-ei) s. f. art., g.-d. art. l├şmbii-vr├íbiei
l├şmb─â s. f., g.-d. art. l├şmbii; pl. limbi
!l├şmb─â-de-m├íre (pe╚Öte) s. f., g.-d. art. l├şmbii-de-m├íre; pl. l├şmbi-de-m├íre
limb├í vb., ind. prez. 1 sg. limb├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. limbe├íz─â
l├şmba-├ípei (bot.) s. f.
l├şmba-b├│ului (bot.) s. f.
l├şmba-c├║cului (bot.) s. f.
l├şmba-mi├ęlului (bot.) s. f.
l├şmba-├│ii (bot.) s. f.
l├şmba-p├ę╚Ötelui (bot.) s. f.
l├şmba-so├ícrei (bot.) s. f. (sil. -crei)
l├şmba-╚Ö├írpelui (bot.) s. f.
l├şmba-vr├íbiei (bot.) s. f.
l├şmb─â s. f., g.-d. art. l├şmbii; pl. limbi
l├şmb─â-de-m├íre (zool.) s. f.
L├ŹMBA-├üPEI s. v. broscari╚Ť─â.
LIMBA-B─éL╚ÜILOR s. v. limbari╚Ť─â, p─âtlagin─â.
LIMBA-B├ôULUI s. v. dragavei, miru╚Ť─â, p─âtlagin─â, sic─â, ╚Ötevie.
LIMBA-BRO├ü╚śTEI s. v. iarba-broa╚Ötei, limbari╚Ť─â, p─âtlagin─â.
LIMBA-CÁPREI s. v. cătușă, chingă.
LIMBA-CÂINELUI s. v. arăriel.
LIMBA-CÚCULUI s. v. palma-maicii-domnului, palma-pământului, poroinic, salep.
LIMBA-MÂNZULUI s. v. pătlagină.
LIMBA-├ôII s. v. limbari╚Ť─â, p─âtlagin─â.
LIMBA-P├ë╚śTELUI s. v. sic─â.
L├ŹMBA-SO├üCREI s. v. broasc─â.
LIMBA-╚ś├üRPELUI s. v. p─âtlagin─â, stupitul-cucului.
LIMBA-VÁCII s. v. limba-cerbului, năvalnic.
LIMBA-VEC├ŹNEI s. v. limba-cerbului, n─âvalnic.
L├ŹMB─é s. v. agav─â, cambul─â, cordar, cuv├ónt, glas, grai, gur─â, iscoad─â, ├«ntinz─âtor, na╚Ťiune, neam, popor, spion, strun─â, tastier─â, termen, voce, vorb─â.
L├ŹMB─é s. 1. (LINGV.) (livr.) idiom. (O ~ romanic─â.) 2. (LINGV.) limba neogreac─â = limba romaic─â; limba romaic─â v. limba neogreac─â; limba veche slav─â v. paleoslav─â; limb─â arian─â v. limb─â indo-arian─â, limb─â indo-iranian─â; limb─â indo-arian─â = limb─â arian─â, limb─â indo-iranian─â; limb─â indo-iranian─â = limb─â arian─â, limb─â indo-arian─â. 3. v. limbaj. 4. v. exprimare. 5. ar─ât─âtor, (Transilv.) mano╚Ö, (prin Transilv.) mutat─âu, (Ban.) ╚Ťag─âr. (~ la ceas.) 6. v. ├«nc─âl╚Ť─âtor. 7. v. t─âi╚Ö. 8. v. cu╚Ťit. 9. v. pisc. 10. (reg.) g├órlici, pridvor, tind─â. (~ la plasa de pescuit.) 11. v. bucat─â. 12. (BOT.; Phyllocactus ackermanni) (reg.) palm─â. 13. (BOT.) limba-cerbului (Scolopendrium vulgare) = n─âvalnic, (rar) scolopendr─â, (reg.) iarba-ciutei, limba-vacii, limba-vecinei; limba-cucului (Botrychium lunaria) = (reg.) colan, dragoste, iarba-dragostei; limba-m─ârii = a) (Iberis semperflorens) (reg.) lilicele (pl.); b) (Iberis umbellata) (reg.) limbu╚Öoar─â; limba-mielului (Borrago officinalis) = ar─â╚Ťel, boran╚Ť─â, otr─â╚Ťel; limba-oii (Cirsium canum) = (reg.) p─âl─âmid─â; limba-soacrei (Opuntia) = opun╚Ťia. 14. (IHT.) limb─â-de-mare = a) (Solea nasuta sau lascaris) (reg.) ╚Öoarece-de-mare; b) (Solea impar) (reg.) glos─â, ╚Öoarece-de-mare.
LIMB├ü vb. I. tr. A desc─ârca o nav─â pentru a-i ├«nlesni trecerea printr-un loc pu╚Ťin ad├ónc, re├«nc─ârc├ónd-o dup─â aceea. [< limb3].
LIMB├ü1 vb. tr. a desc─ârca o nav─â par╚Ťial sau total, ├«n limburi (5), pentru a-i ├«nlesni trecerea printr-un loc pu╚Ťin ad├ónc, re├«nc─ârc├ónd-o dup─â aceea; a limba. (< limb)
L├ŹMBA2 s. m. arbore african mare, cu lemn g─âlbui-albicios, cu reflexe m─ât─âsoase, u╚Öor, cu densitate redus─â. (< fr. limba)
l├şmb─â (l├şmbi), s. f. ÔÇô 1. Organ anatomic. ÔÇô 2. Limb─â, idiom. ÔÇô 3. (├Änv.) Na╚Ťie, popor. ÔÇô 4. (├Änv.) Informa╚Ťie, ╚Ötire. ÔÇô 5. Bucat─â de p─âm├«nt. ÔÇô 6. Partea interioar─â a clopotului. ÔÇô 7. Ac de ceasornic. ÔÇô 8. ├Änc─âl╚Ť─âtor. ÔÇô 9. Epiglot─â. ÔÇô 10. Ac de balan╚Ť─â. ÔÇô 11. ╚Üumburu╚Ö (la cataram─â). ÔÇô 12. Lam─â de cu╚Ťit. ÔÇô 13. Lam─â de spad─â sau parte a meli╚Ťei. ÔÇô Mr., megl. limb─â, istr. limb─Ö. Lat. lingua (Pu╚Öcariu 969; Candrea-Dens., 984; REW 5067), cf. it. lingua, prov., sp. lengua, fr. langue, port. lingoa. O var. popular─â *limba ar fi putut exista ├«nc─â din lat., cf. sard. limba, it. (limbello), fie ca efect al unei ├«ncruci╚Ö─âri cu lamb─Ľre, fie printr-un proces spontan, ca ├«n nebula ÔÇ║ negur─â. Sensul de ÔÇ×na╚ŤiuneÔÇŁ este sl. (╚śeineanu, Semasiol., 75; Rosetti, III, 99), dar exist─â ╚Öi ├«n v. it. Cel de ÔÇ×╚ÖtireÔÇŁ se folosea ├«nv. (XVII) numai ├«n expresia a prinde limb─â. Der. limbare╚Ť (var. limb─âre╚Ť), adj. (guraliv, b├«rfitor); limbari╚Ť─â, s. f. (unghi╚Öoar─â; patlagin─â de ap─â, Alisma plantago); limb─âu, adj. (flecar); limburu╚Ö, s. n. (omu╚Öor), ├«n Banat, Olt. ╚Öi Trans. de S., cf. ALR, I, 33; limbut, adj. (guraliv), cu suf. participial, prin analogie cu forma ca t─âcut, cornut (dup─â Pu╚Öcariu 971; Candrea-Dens., 985 ╚Öi REW 5069; dintr-un lat. lingu┼źtus, cf. calabr. linguto, v. prov., cat. lengut, alb. ljingut ÔÇ×m├«nc─âciosÔÇŁ, care pare s─â vin─â din it.); limbu╚Ťie, s. f. (vorb─ârie, tr─ânc─âneal─â); limbu╚Ťi, vb. (a tr─ânc─âni); limboat─â, s. f. (Olt., str─âin, venetic). ÔÇô Der. neol. limbaj, s. n., format dup─â fr. langage; linguistic─â (var. limbistic─â), s. f.; linguist (├«nv., limbist), s. m.; lingual, adj., din fr. ÔÇô Din rom. provine bg. limba ÔÇ×nume de plant─âÔÇŁ (Capidan, Raporturile, 49); mag. limba (Edelspacher 18); sb. limba ÔÇ×falc─âÔÇŁ.
A LIMB├ü ~├ęz tranz. (nave) A desc─ârca, re├«nc─ârc├ónd ulterior, pentru a-i permite trecerea printr-un loc pu╚Ťin ad├ónc. /Din limb
L├ŹMB─é ~i f. 1) Organ musculos mobil, situat ├«n cavitatea bucal─â ╚Öi servind la mestecarea, ├«nghi╚Ťirea ╚Öi determinarea gustului alimentelor, la om fiind organul principal al vorbirii. ÔŚŐ A-╚Öi mu╚Öca ~a a regreta vorbele spuse. A scoate ~a de un cot a) a g├óf├ói de oboseal─â; b) a lucra din greu. A vorbi ├«n v├órful ~ii a rosti cuvintele cu un fonetism ultraliterar, hipercorect. A avea ~a lung─â (a fi lung de ~) a) a avea ├«nclina╚Ťie spre p─âl─âvr─âgeal─â; b) a fi limbut. A avea m├ónc─ârime de ~ a nu fi ├«n stare s─â p─âstreze un secret. A-╚Öi pune fr├óu la ~, a-╚Öi ╚Ťine ~a (dup─â din╚Ťi) a nu vorbi ceea ce nu trebuie; a p─âstra o tain─â. ~a oase n-are se zice despre cineva, care vorbe╚Öte ceea ce nu trebuie. A trage pe cineva de ~ a descoase, a ispiti pe cineva. A-i sta (sau a-i umbla, a i se ├«nv├órti, a-i veni) pe ~ a-╚Öi aminti vag un cuv├ónt f─âr─â a-l putea exprima. Pas─ârea pe (pre) ~a ei piere de multe ori omul d─â de necaz, pentru c─â nu ╚Ötie s─â tac─â c├ónd trebuie. 2) Mijloc principal de comunicare ├«ntre oameni, const├ónd dintr-un sistem lexical organizat dup─â anumite legi gramaticale ╚Öi av├ónd o structur─â fonetic─â specific─â; limbaj. ~a unui popor. 3) Limbajul unei comunit─â╚Ťi umane constituite istorice╚Öte. 4) Totalitate a altor mijloace de comunicare (dec├ót sunetele articulate) a sentimentelor ╚Öi ideilor. ~a surdomu╚Ťilor. 5) Mod de exprimare specific unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu, unui anumit grup de vorbitori sau unei anumite persoane (├«n special a unui scriitor); stil. ~a presei. ~a lui Creang─â. ÔŚŐ (A spune ceva) cu ~ de moarte (a spune ceva) ca ultim─â dorin╚Ť─â, exprimat─â pe patul de moarte. 6) ├«nv. Prizonier folosit pentru a ob╚Ťine informa╚Ťii despre armata inamic─â. 7) ├«nv. Totalitate a oamenilor tr─âind pe acela╚Öi teritoriu, av├ónd ├«n comun o cultur─â, o tradi╚Ťie, o credin╚Ť─â; popor; neam. 8) Orice obiect sau instrument asem─ân─âtor ca form─â sau func╚Ťie cu organul respectiv. ~a clopotului. ÔŚŐ ~a ceasornicului pendul al unui orologiu. ~ de ├«nc─âl╚Ťat obiect de metal sau de plastic, care serve╚Öte la ├«nc─âl╚Ťat. ~a ghetei bucat─â de piele care acoper─â deschiz─âtura ├«nc─âl╚Ť─âmintei ├«n locul unde se petrec ╚Öireturile. ~i de foc fl─âc─âri de foc alungite. 9) F├ó╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â (de p─âm├ónt, de p─âdure, de ap─â etc.). 10): ~a-boului plant─â erbacee, acoperit─â cu peri aspri ╚Öi ╚Ťepo╚Öi, cu flori albastre, roz sau albe. ~a-broa╚Ötei plant─â erbacee cu tulpina dreapt─â, ramificat─â ╚Öi cu flori albe sau trandafirii, ce cre╚Öte prin locuri umede; limbari╚Ť─â. ~a-mielului plant─â erbacee, acoperit─â cu peri aspri, cu flori albastre sau albe, folosit─â contra tusei. 11): ~ -de-mare pe╚Öte marin cu corpul oval ╚Öi asimetric, cu ambii ochi situa╚Ťi pe o singur─â parte, care tr─âie╚Öte mai mult acoperit cu nisip. [G.-D. limbii] /<lat. lingua
atr─â╚Ťel m. plant─â numit─â ╚Öi limba c├óinelui (Cynoglossum). [Ung. ATRAC├ëL, de unde ╚Öi forma redus─â ar─â╚Ťel].
fr─âm├ónt─âri (de limb─â) f. pl. sau fr├ónturi de limb─â, fraze compuse din vorbe grele de rostit ce se spun pe la ╚Öez─âtori (Ex: capra calc─â ÔÇÖn piatr─â, piatra crap─â ÔÇÖn patru; crape capu caprei ÔÇÖn patru, cum crap─â piatra ÔÇÖn patru); aceste fraze trebue s─â fie zise iute ╚Öi de multe ori.
limb─â f. 1. parte c─ârnoas─â ╚Öi mobil─â din gur─â, la om ╚Öi la animale, organul principal al gustului ╚Öi al vorbirii; 2. graiu particular unei na╚Ťiuni: limba rom├ón─â; limb─â de moarte, ultima voin╚Ť─â; limb─â moart─â, care nu se mai vorbe╚Öte, ├«n opozi╚Ťiune cu limb─â vie; limb─â matern─â, aceea a ╚Ť─ârii unde ne-am n─âscut, ├«n opozi╚Ťiune cu limb─â str─âin─â; 3. popor, na╚Ťiune: limbile du╚Ömane cari vin din r─âs─ârit AL. un Sultan dintrÔÇÖaceia ce domnesc peste vrÔÇÖo limb─â EM.; 4. (├«nvechit) a prinde (lua) limb─â, a afla prin spioni: ├«i porunci a lua limb─â unde este Mihaiu B─éLC.; 5. tot ce seam─ân─â cu o limb─â: limba briceagului, cataramei, clopotului, cumpenei, lac─âtului; 6. bucat─â ├«ngust─â de p─âm├ónt: un deal ╚Öi o vale ╚Öi o limb─â de p─âdure; 7. nume de plante: limba boului, plant─â acoperit─â cu peri aspri ╚Öi ╚Ťepo╚Öi (Anchusa); limba broa╚Ötei, limbari╚Ť─â; limba c├óinelui, ar─â╚Ťel; limba cerbului (vacii), navalnic; limba mielului, plant─â ale carii flori sunt ├«ntrebuin╚Ťate ├«n contra tusei (Borrago); limba oii, patlagin─â. [Lat. LINGUA; sensul 3 (┬źL─âuda╚Ťi Domnul toate limbile┬╗, Coresi) e o asocia╚Ťiune logic─â deopotriv─â familiar─â vechii franceze (cf. Rabelais, I, 10: tous peuples, toutes nations, toutes langues) ╚Öi vechii slavone (├«n care ─Čß║╝ZYK┼Č ├«nsemneaz─â totdeodat─â limb─â ╚Öi popor)].
rom├ón─â (limba) f. limba rom├ón─â, idiom─â neo-latin─â, foarte asemenea italianei, ├«navu╚Ťit─â cu diferite elemente str─âine (slave, maghiare, turce, neo-grece). Ea con╚Ťine trei dialecte: daco-rom├óna, macedo-rom├óna ╚Öi istro-rom├óna, dintre care numai cea dint├ói a devenit organul unei evolu╚Ťiuni literare.
l├şmb─â f., pl. ─ş (lat. l─şngua ╚Öi d─şngua, limb─â; got. tugg├┤, engl. tongue, germ. zunge; it. lingua, sard. 1. limba, pv. sp. lengua, fr. langue, pg. lingoa). Partea c─ârnoas─â ╚Öi mobil─â din gura omulu─ş ╚Öi a multor animale ╚Öi care e principalu organ al gustulu─ş ╚Öi al vorbiri─ş (sa┼ş strig─âtulu─ş). Idiom─â, modu particular de a vorbi al unu─ş popor: limba e tenden╚Ťa spiritulu─ş de a preface sunetu articulat ├«n expresiune a cuget─âri─ş (Humboldt). Regulele aceste─ş idiome: a respecta limba. Popor, na╚Ťiune: limbile du╚Öm─âne╚Öt─ş. (Vech─ş. Pop.). Ce─şa ce seam─ân─â a limb─â, ca: limba briceagulu─ş (lam─â), a catarame─ş, a clopotulu─ş, a cumpene─ş, limb─â de p─âm├«nt (peninsul─â sa┼ş suprafa╚Ť─â lung─â ╚Öi ├«ngust─â), limb─â de p─âdure, limb─â de ap─â (val care se ├«nal╚Ť─â ca o limb─â), limb─â de foc (1. flac─âr─â lung─â, 2. fosfur─â de idrogen care ─şese din mla╚Ötin─ş ╚Öi arde singur─â). Cambul─â (pe╚Öte). Limb─â mam─â, limb─â primitiv─â din care se deriv─â altele. Limb─â vie, care se vorbe╚Öte de un popor. Limb─â moart─â, care nu se ma─ş vorbe╚Öte de un popor (ca latina, greceasca veche ╚Ö. a.). Limb─â matern─â, ace─şa ├«n care cuge╚Ť─ş ╚Öi care, pin urmare, a p─âtruns ma─ş ad├«nc ├«n mintea ta (├«n opoz. cu limb─â str─âin─â). Limb─â p─âs─âreasc─â, 1. pe care nÔÇÖo po╚Ť─ş ├«n╚Ťelege, 2. argot. A l─âsa ceva cu limb─â de moarte, a hot─âr├« ceva ├«n momentele mor╚Ťi─ş. A prinde limb─â, a afla pin spion─ş (Vech─ş), a prinde gust de vorb─â, a ├«ncepe a vorbi. A avea m├«nc─ârime la (sa┼ş de) limb─â, a vorbi prea mult. A a╚Ötepta cu limba scoas─â, a a╚Ötepta cu mare poft─â sa┼ş curiozitate. A scoate limba de un cot, a fi foarte ostenit. A-╚Ť─ş sta o vorb─â pe limb─â, a fi gata sÔÇÖo pronun╚Ť─ş. Prov. Toat─â pas─ârea pe (adic─â: pin) limba e─ş pere, or─ş-ce om pin faptele lu─ş cade (sau se ├«nal╚Ť─â). Nume de plante: limba boulu─ş, miru╚Ť─â: limba broa╚Öte─ş, limbricari╚Ť─â; limba vecine─ş, n─âvalnic; limba m─âri─ş, o erbacee, crucifer─â, cu silicule (ib├ęris umbellata); limba melulu─ş, bor├ígine; limba oi─ş, p─âtlagin─â; limba pe╚Ötelu─ş, cu frunze verz─ş alb─âstru─ş lanceolate, cu flor─ş violete, ╚Öi care cre╚Öte pin locur─ş nisipoase ╚Öi umede (st├ítice lim├│nium); limba vr─âbii─ş, erbacee, cu flor─ş mic─ş verzu─ş ╚Öi care cre╚Öte pin c├«mpur─ş aride (thymelaea passerina, thymelaea arvensis or─ş stell├ęra passerina). ÔÇô Limbile cele ma─ş vorbite s├«nt: chineza 400 de milioane, engleza 200, ruseasca 120, japoneza 90, germana 85, spaniola 70, bengaleza 50, franceza 50, italiana 50, portugheza 38-40, arabica 37.
limba-apei s. v. BROSCARIȚĂ.
limba-b─âl╚Ťilor s. v. LIMBARI╚Ü─é. P─éTLAGIN─é.
limba-boului s. v. DRAGAVEI. MIRU╚Ü─é. P─éTLAGIN─é. SIC─é. ╚śTEVIE.
limba-broa╚Ötei s. v. IARBA-BROA╚śTEI. LIMBARI╚Ü─é. P─éTLAGIN─é.
limba-caprei s. v. C─éTU╚ś─é. CHING─é.
limba-cîinelui s. v. ARĂRIEL.
limba-cucului s. v. PALMA-MAICII-DOMNULUI. PALMA-PĂMÎNTULUI. POROINIC. SALEP.
limba-mînzului s. v. PĂTLAGINĂ.
limba-oii s. v. LIMBARIȚĂ. PĂTLAGINĂ.
limba-păsării s. v. LILIUȚĂ.
limba-peștelui s. v. SICĂ.
limba-soacrei s. v. BROASC─é.
limba-șarpelui s. v. PĂTLAGINĂ. STUPITUL-CUCULUI.
limba-vacii s. v. LIMBA-CERBULUI. N─éVALNIC.
limba-vecinei s. v. LIMBA-CERBULUI. N─éVALNIC.
limbă s. v. AGAVĂ. CAMBULĂ. CORDAR. CUVÎNT. GLAS. GRAI. GURĂ. ISCOADĂ. ÎNTINZĂTOR. NAȚIUNE. NEAM. POPOR. SPION. STRUNĂ. TASTIERĂ. TERMEN. VOCE. VORBĂ.
LIMB─é s. 1. (LINGV.) (livr.) idiom. (O ~ romanic─â.) 2. (LINGV.) limba veche slav─â = paleoslav─â. 3. (LINGV.) limbaj, vorbire. (Dup─â apari╚Ťia ~.) 4. exprimare, vorb─â, vorbire. (├Äl po╚Ťi recunoa╚Öte dup─â ~.) 5. ar─ât─âtor, (Transilv.) mano╚Ö, (prin Transilv.) mutat─âu, (Ban.) ╚Ťag─âr. (~ la ceas.) 6. ├«nc─âl╚Ť─âtor. (~ de ghete.) 7. ascu╚Ťi╚Ö, lam─â, t─âi╚Ö, (pop.) custur─â, pan─â, plas─â, t─âiu╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) ascu╚Ťit, (reg.) leaf─â, (fig.) buz─â. (~ cu╚Ťitului, a briceagului.) 8. (TEHN.) cu╚Ťit, (pop.) b─ât─âtor, condei, fofelni╚Ť─â, (reg.) cordenci. (~ la meli╚Ť─â.) 9. (TEHN.) pisc, (reg.) splin─â. (~ la sanie.) 10. (reg.) g├«rlici, pridvor, tind─â. (~ la plasa de pescuit.) 11. bucat─â, f├«╚Öie, petic, spr├«ncean─â. (O ~ de p─âdure.) 12. (BOT.; Phyllocactus ackermanni) (reg.) palm─â. 13. (BOT.) limba-cerbului (Scolopendrium vulgare) = n─âvalnic, (rar) scolopendr─â, (reg.) iarba-ciutei, limba-vacii, limba-vecinei; limba-cucului (Botrychium lunaria) = (reg.) colan, dragoste, iarba-dragostei; limba-m─ârii = a) (Iberis semperflorens) (reg.) lilicele (pl.); b) (Iberis umbellata) (reg.) limbu╚Öoar─â; limba-mielului (Borrago officinalis) = ar─â╚Ťel, boran╚Ť─â, otr─â╚Ťel; limba-oii (Cirsium canum) = (reg.) p─âl─âmid─â. 14. (IHT.) limb─â-de-mare = a) (Solea nasuta sau lascaris) (reg.) ╚Öoarece-de-mare; b) (Solea impar) (reg.) glos─â, ╚Öoarece-de-mare.
l├şmb─â de l├ęmn sint. s. 1993 (Referitor mai ales la discursul politic dinainte de 1989) Limbaj care folose╚Öte aproape exclusiv formule ├«ncremenite, golite de con╚Ťinut ╚Öi de expresivitate v. verbatim (din fr. langue de bois)
LIMBA-MIELULUI s.f. (bot.) Plant─â erbacee cu frunze mari ╚Öi flori albastre sau albe (Borrago officinalis), ale c─ârei frunze mari, cu gust de castravete, se pot consuma ├«n salate ╚Öi ale c─ârei flori, zaharate (trecute prin albu╚Ö b─âtut ╚Öi apoi prin zah─âr pudr─â), se folosesc ├«n gastronomie ca elemente de decor pentru salate de fructe ╚Öi ├«nghe╚Ťate.
LIMB─é-DE-MARE, limbi-de-mare, s.f. Pe╚Öte plat din fam. soleidae, cu corp alungit, bot rotunjit ├«n form─â de cioc, ochii aseza╚Ťi pe partea dreapt─â, de aprox. 60 cm lungime, prezent pe toate ╚Ť─ârmurile Europei occidentale, ├«n m─ârile nordice ╚Öi ├«n Marea Mediteran─â, foarte apreciat ca pe╚Öte de consum (Solea solea); varietatea din Marea Neagr─â (Solea nasuta) este mult mai mic─â.
limb─â (it. tastiera, tasto; fr. touche; germ. Griffbrett; engl. stop), parte ce intr─â ├«n construc╚Ťia instrumentelor cu coarde ╚Öi arcu╚Ö, fiind fixat─â pe g├ótul acestora. Pe ea se afl─â, culcat, pr─âgu╚Öul ╚Öi deasupra ei sunt ├«ntinse coardele*. L. se confec╚Ťioneaz─â din abanos. Pe l. ac╚Ťioneaz─â degetele prin ap─âsare ├«n scopul scurt─ârii coardelor [v. pozi╚Ťie (2)], din care rezult─â ├«n─âl╚Ťimile (2) diferite ale sunetelor. C├ónt├ónd cu arcu╚Öul deasupra l. (tastierei) (sulla tastiera* sau sul tasto) se ob╚Ťin sunete moi ╚Öi catifelate. Sin. tastier─â (2).
LIMBA ROM├éN─é, revist─â a Academiei Rom├óne, care apare la Bucure╚Öti (din 1952). Public─â studii ╚Öi articole pe teme de lingvistic─â ╚Öi filologie. Colaboratori: I. Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur, I. Coteanu, B. Cazacu, Matilda Caragiu-Mario╚Ťeanu, M. Sala, Mioara Avram, Valeria Gu╚Ťu-Romalo, Th. Hristea, M. Seche, Em. Vasiliu ╚Ö.a.
LIMB─é ╚śI LITERATUR─é, revist─â a Societ─â╚Ťii de ╚śtiin╚Ťe Filologice din Rom├ónia care apare, la Bucure╚Öti, anual (seria I: 1955-1957; 1960-1968; 1970); bianual (seria I: 1963-1965, seria a-II-a: 1975-1977); trimestrial (seria I: 1966-1969; seria a II-a: 1972-1974; 1978-). Colaboratori de ╚Ťinut─â academic─â pe teme de istoria literaturii rom├óne, lingvistic─â ╚Öi didactic─â modern─â. Colaboratori: Perpessicius, T. Vianu, S. Cioculescu, Al. Graur, P. Hane╚Ö, I. Iordan, Al. Philippide, Al. Piru, D. Simonescu, O. Papadima, A. Marino, G.I. Toh─âneanu, I. Rotaru, D. Micu, Mioara Avram, Luiza Seche ╚Ö.a.
SACRA POPULI LINGUA EST (lat.) limba poporului este sacr─â ÔÇô Seneca, ÔÇ×ControversiaeÔÇŁ, 1, 1, 10.
L├ŹMB─é s. f. (cf. lat. lingua): 1. mijloc principal de comunicare ├«ntre membrii unei colectivit─â╚Ťi umane, istorice╚Öte constituit─â, alc─âtuit din mai multe sisteme: fonetic, lexical ╚Öi gramatical; instrument de comunicare conform c─âruia experien╚Ťa omeneasc─â este analizat─â diferit ├«n fiecare comunitate, ├«n unit─â╚Ťi ├«nzestrate cu un con╚Ťinut semantic ╚Öi cu o expresie fonic─â, ca de exemplu l. unui trib, l. unui popor, l. unei na╚Ťiuni. L. este aspectul abstract, general, al comunic─ârii; ea presupune o sum─â de deprinderi ╚Öi principii de organizare, un sistem de norme care guverneaz─â actele concrete de comunicare. Folosim l. ca mijloc de comunicare pe cale empiric─â (prin contactul direct dintre vorbitori, ├«n familie, ├«n practica vie╚Ťii sociale) ╚Öi pe calea instruirii sistematice (├«n ╚Öcoal─â, cu mijloace pedagogice). Nici p├ón─â azi speciali╚Ötii nu au reu╚Öit s─â stabileasc─â exact c├óte l. se vorbesc pe glob. Conform celor mai recente statistici, se apreciaz─â c─â ar fi peste 3000, iar dintre acestea, peste 1400 ar fi pe cale de dispari╚Ťie. ├Än privin╚Ťa dialectelor, problema este ╚Öi mai complicat─â, num─ârul lor ridic├óndu-se, probabil, la peste 12.000. Se estimeaz─â c─â p├ón─â ├«n prezent numai 500 de limbi au fost studiate sistematic ╚Öi ╚Ötiin╚Ťific; c─â exist─â 2500 de limbi literare; c─â 2/3 din l. vorbite nu au o scriere proprie etc. ÔŚŐ ~ vorb├şt─â: l. rostit─â ╚Öi auzit─â, ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n viu grai, f─âr─â o respectare riguroas─â a normelor ei (v. ╚Öi l. uzual─â). ÔŚŐ ~ scr├şs─â: l. notat─â cu semne grafice; l. ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n scris, cu respectarea normelor de care dispune. ÔŚŐ ~ (de) baz─â (~ m├ím─â): l. din care provin l. aceleia╚Öi familii sau ale aceluia╚Öi grup genealogic de l., ca de exemplu latina, care este l. de baz─â a l. romanice. ÔŚŐ ~ com├║n─â: a) aspect vechi al l. vorbite de un popor, anterior diversific─ârii acesteia ├«n dialecte, ca de exemplu rom├óna comun─â (str─ârom├óna, protorom├óna, rom├óna primitiv─â, romanica dun─ârean─â sau traco-romanica) din secolele VI ÔÇô XIII; b) aspect actual al l. vorbite de o na╚Ťiune, bazat pe o c├ót mai mare uniformitate cerut─â de practica comunic─ârii, ├«nsu╚Öit de ├«ntreaga colectivitate, indiferent de apartenen╚Ťa dialectal─â a vorbitorilor, ca de exemplu rom├óna comun─â actual─â; c) l. folosit─â ca mijloc de ├«n╚Ťelegere ├«ntre popoarele unui stat multina╚Ťional (rusa ├«n Federa╚Ťia Rus─â) sau ├«ntre majoritatea etnic─â a unui popor ╚Öi na╚Ťionalit─â╚Ťile conlocuitoare din ╚Ťara respectiv─â (rom├óna). ÔŚŐ ~ vehicul├ír─â (auxili├ír─â): l. folosit─â ├«n scopuri practice de comunit─â╚Ťi lingvistice diferite, existente pe un anumit teritoriu, ca de exemplu franceza pentru vorbitorii corsicani, bretoni, alsacieni ╚Öi flamanzi; swahili pentru popula╚Ťiile care nu apar╚Ťin limbii bantu ├«n Africa. Contactul dintre o l. vehicular─â ╚Öi un grai sau un dialect constituie una dintre sursele bilingvismului la nivel dialectal. ÔŚŐ ~ na╚Ťion├íl─â: l. comun─â a unei na╚Ťiuni, constituit─â mai ales pe baza unui dialect, ├«n anumite condi╚Ťii istorice ╚Öi tinz├ónd s─â ├«nlocuiasc─â dialectele ╚Öi graiurile teritoriale, ca de exemplu l. rom├ón─â vorbit─â ├«n cadrul statului na╚Ťional unitar rom├ón. ÔŚŐ ~ liter├ír─â: aspectul cel mai ├«ngrijit al unei l. na╚Ťionale (de aici unicitatea ei), folosit ├«n scris ╚Öi ├«n vorbirea oamenilor instrui╚Ťi, la care se raporteaz─â stadiile din dezvoltarea ei. Este caracterizat─â printr-un sistem de norme deja fixate (de aici unicitatea ╚Öi stabilitatea ei) ╚Öi prin existen╚Ťa mai multor stiluri func╚Ťionale: artistic (beletristic, poetic, literar), ╚Ötiin╚Ťific, publicistic (gazet─âresc) ╚Öi administrativ (juridico-administrativ, oficial). L. literar─â este o form─â cultivat─â a l. ├«ntregului popor, un simbol de distinc╚Ťie ╚Öi de educa╚Ťie aleas─â. Ea constituie aspectul fundamental al l. comune, prin mijlocirea ei men╚Ťin├óndu-se unitatea ╚Öi corectitudinea acesteia, sistemul s─âu de norme, reguli ╚Öi conven╚Ťii necesare comunic─ârii. Ea este o sintez─â a graiurilor ╚Öi a stilurilor particulare ╚Öi expresia cea mai general─â a l. ├«ntr-un anume moment al evolu╚Ťiei sale. Este supus─â mereu transform─ârilor, adapt├óndu-se ├«ntruna nevoilor generale de transmitere a experien╚Ťei umane. ├Än provinciile cu tradi╚Ťie cultural─â ╚Öi istoric─â bogat─â ea cap─ât─â, ├«n vorbirea unor intelectuali, o coloratur─â dialectal─â. ├Än condi╚Ťiile vie╚Ťii moderne, l. literar─â influen╚Ťeaz─â ÔÇô prin ╚Öcoal─â, armat─â, pres─â, radio, televiziune etc. ÔÇô graiurile populare. Se constat─â o ÔÇ×presiuneÔÇŁ tot mai cresc├ónd─â asupra acestora ╚Öi de aici febrila activitate a dialectologilor de a ├«nregistra ultimele forme de existen╚Ť─â a graiurilor ╚Öi a dialectelor. Evolu╚Ťia istoric─â a unei l. literare presupune un proces continuu de selectare ╚Öi de rafinare, fapt care o opune l. populare, graiurilor, subdialectelor, dialectelor, argourilor etc. Exist─â mai multe opinii cu privire la istoria l. rom├óne literare. Astfel: acad. Al. Graur ╚Öi I. Coteanu precum ╚Öi prof. univ. dr. Liviu Onul consider─â c─â la baza ei stau produc╚Ťiunile literaturii populare, a c─âror l. este mai ├«ngrijit─â dec├ót cea comun─â ╚Öi oarecum generalizat─â pe tot ├«ntinsul ╚Ť─ârii; c─â literatura popular─â a contribuit la generalizarea unora din normele ei incipiente ╚Öi la fixarea aspectului ei literar. B. P. Hasdeu, O. Densusianu, N. Iorga, Al. Rosetti, Boris Cazacu ╚Öi Dimitrie Macrea sunt de p─ârere c─â l. rom├ón─â literar─â a ap─ârut odat─â cu primele texte rom├óne╚Öti scrise din secolele al XV-lea ÔÇô al XVI-lea, pe baza c─ârora s-a elaborat ╚Öi normarea necesar─â; c─â apari╚Ťia primelor noastre texte scrise a precizat ╚Öi a consolidat perimetrul acesteia. Dup─â lingvistul George Iv─ânescu precum ╚Öi dup─â lingvistul sovietic R. A. Budagov se poate vorbi de ├«nceputurile l. rom├óne literare abia ├«n secolul al XVIII-lea, c├ónd func╚Ťiile ei ├«ncep s─â se l─ârgeasc─â. G. Ibr─âileanu, Al. Philippide ╚Öi Iorgu Iordan socotesc c─â numai ├«n secolul al XIX-lea, odat─â cu consolidarea na╚Ťiunii ╚Öi a literaturii rom├óne, se poate vorbi de o l. rom├ón─â literar─â. Dezvoltarea masiv─â a literaturii artistice, apari╚Ťia presei ╚Öi a literaturii ╚Ötiin╚Ťifice au amplificat acest proces ├«ntr-un mod care s─â-l fac─â evident ╚Öi necesar pentru toat─â lumea, ├«nlesnind des─âv├ór╚Öirea lui p├ón─â ├«n contemporaneitate. Dup─â p─ârerea lor, l. rom├ón─â de p├ón─â atunci era scris─â ├«n ÔÇ×dialecte literareÔÇŁ (muntean, transilv─ânean ╚Öi moldovean), care s-au contopit ├«ntr-o l. literar─â unitar─â abia dup─â Unire (1859). L. rom├ón─â literar─â reprezint─â un proces ├«ndelungat care, ├«nceput ├«n secolul al XVI-lea prin tip─âriturile lui Coresi, a fost perfec╚Ťionat ├«n fiecare secol urm─âtor conform noilor realit─â╚Ťi politice, sociale ╚Öi culturale. ÔŚŐ ~ popul├ír─â: l. care este creat─â de un popor, apar╚Ťine acestuia ╚Öi este vorbit─â de el, caracteriz├óndu-se prin fonetisme, cuvinte, locu╚Ťiuni, expresii, formule, structuri, combina╚Ťii ╚Öi topic─â specifice. ÔŚŐ ~ ofici├íl─â: l. folosit─â ├«n administra╚Ťia unui stat multina╚Ťional sau a unui stat cu na╚Ťionalit─â╚Ťi conlocuitoare, ca de exemplu, pentru primul caz rusa (├«n Federa╚Ťia Rus─â), iar pentru al doilea, slovaca (├«n Slovacia). Exist─â ├«ns─â ╚Öi state care au dou─â sau mai multe l. oficiale: engleza ╚Öi franceza ├«n Canada; flamanda ╚Öi franceza ├«n Belgia; franceza, retoromana, germana ╚Öi italiana ├«n Elve╚Ťia etc. ÔŚŐ ~ interna╚Ťion├íl─â: l. folosit─â ├«n rela╚Ťiile interna╚Ťionale dintre state. Astfel: pentru antichitate, greaca ╚Öi latina; pentru evul mediu, araba; pentru secolul al XVI-lea, spaniola; pentru epoca noastr─â, engleza, franceza, germana, rusa, spaniola ╚Öi chineza. ÔŚŐ ~ m├şxt─â: l. rezultat─â din amestecul a dou─â sau mai multe limbi datorit─â contactului permanent al acestora, ca de pild─â lingua franca sau sabir din porturile mediteraneene, care este un amestec ├«ntre italian─â ╚Öi l. popoarelor mediteraneene (catalan─â, francez─â, provensal─â, spaniol─â, greac─â ╚Öi arab─â); pidgin english din porturile Extremului Orient, creat─â pe baza limbii engleze, cu elemente din limbile diverselor popoare din zon─â; creola, creat─â pe baza englezei, francezei sau spaniolei ├«n fostele ╚Ť─âri colonizate etc. ÔŚŐ ~ v├şe: l. folosit─â ├«n momentul de fa╚Ť─â de c─âtre to╚Ťi vorbitorii unui trib, ai unui popor sau ai unei na╚Ťiuni, ca de exemplu bedan (beja), vorbit─â de triburile de p─âstori din Sudan (Africa), basc─â, vorbit─â ├«n ╚Üara Bascilor (Spania) ╚Öi ├«n zona Pirineilor din Fran╚Ťa, rom├óna, germana, engleza etc. ÔŚŐ ~ mo├írt─â: l. care a ├«ncetat s─â mai fie vorbit─â din motive de ordin istoric (vorbitorii ei au disp─ârut ├«n timp sau au suferit transform─âri radicale odat─â cu limba), ca de exemplu etrusca, celta, greaca veche, slava veche, latina, dalmata etc. ÔŚŐ ~ transpozit├şv─â: l. care nu are o topic─â fix─â, raporturile sintactice fiind exprimate prin termina╚Ťiile cuvintelor. ÔŚŐ ~ oxit├│nic─â: l. care tinde s─â plaseze accentul principal la sf├ór╚Öitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alc─âtuiesc o sintagm─â (pe ultima silab─â). ÔŚŐ ~ proparoxit├│n─â: l. ├«n care majoritatea cuvintelor poart─â accentul principal pe silaba antepenultim─â. ÔŚŐ ~ aglutin├ínt─â: l. care, pentru exprimarea raporturilor gramaticale, folose╚Öte afixe specializate ├«nl─ân╚Ťuite (aglutinate) ata╚Öate la r─âd─âcin─â, ca de exemplu maghiara, turca etc. ÔŚŐ ~ flexionar─â: l. ├«n care raporturile gramaticale se exprim─â prin afixe perfect sudate cu tema ╚Öi av├ónd, ├«n general, func╚Ťii complexe (printre acestea ╚Öi realizarea flexiunii interne sau sintetice a cuvintelor care, ├«n acest caz, ├«╚Öi schimb─â forma ╚Öi au o structur─â analizabil─â din punct de vedere morfologic), ca de exemplu rom├óna, franceza, italiana, spaniola, portugheza, germana etc. ÔŚŐ ~ izol├ínt─â: l. lipsit─â de structur─â morfologic─â, ├«n care raporturile gramaticale se exprim─â cu prec─âdere prin ordinea cuvintelor (topic─â) ├«n propozi╚Ťie, prin intona╚Ťie ╚Öi prin numeroase cuvinte auxiliare, nu cu ajutorul afixelor (├«n acest caz cuvintele nu-╚Öi schimb─â forma ╚Öi nu mai au o structur─â analizabil─â), ca de exemplu anamita din Vietnam, unele limbi africane, chineza etc. ÔŚŐ ~ holofr├ístic─â: l. ├«n care o g├óndire, o fraz─â se exprim─â printr-un singur cuv├ónt, fiind specific─â copiilor mici (ace╚Ötia vorbesc ├«n holofr├íze ÔÇô v.). ÔŚŐ ~ gesticul├ír─â (chin├ęzic─â): sistem care studiaz─â ansamblul gesturilor ╚Öi al mi╚Öc─ârilor corporale ├«n comunicarea verbal─â ╚Öi extraverbal─â. ÔŚŐ ~ incorpor├ínt─â (polisint├ętic─â): l. ├«n care toate p─âr╚Ťile de propozi╚Ťie ÔÇô principale ╚Öi secundare ÔÇô ale unei propozi╚Ťii sunt ├«ncorporate ├«ntr-un singur cuv├ónt, al c─ârui punct de plecare e predicatul ╚Öi care reprezint─â astfel o propozi╚Ťie ├«ntreag─â, ca de exemplu eschimosa, ciukota din Siberia ╚Öi unele limbi indigene americane. ÔŚŐ ~ anal├ştic─â: l. flexionar─â ├«n care raporturile gramaticale sunt exprimate mai ales cu ajutorul mijloacelor analitice, al cuvintelor auxiliare (al prepozi╚Ťiilor, al conjunc╚Ťiilor, al pronumelor ╚Öi al adjectivelor pronominale, al verbelor auxiliare). De aici ╚Öi denumirea acestui tip de flexiune: flexiune analitic─â. Al─âturi de aceste mijloace, o l. analitic─â mai folose╚Öte ╚Öi mijloace sintetice pentru exprimarea raporturilor gramaticale (articole, desinen╚Ťe, sufixe etc.). Sunt l. analitice: franceza ╚Öi engleza. ÔŚŐ ~ sint├ętic─â: l. flexionar─â ├«n care raporturile gramaticale sunt exprimate mai ales prin modific─âri ale formei cuvintelor cu ajutorul mijloacelor sintetice, al afixelor gramaticale (articole, desinen╚Ťe ╚Öi sufixe), ad─âugate la tema cuvintelor. De aici ╚Öi denumirea acestui tip de flexiune: flexiune sintetic─â. Al─âturi de aceste mijloace, o l. sintetic─â mai folose╚Öte ╚Öi mijloace analitice pentru exprimarea raporturilor gramaticale: prepozi╚Ťii, conjunc╚Ťii, pronume ╚Öi adjective pronominale, verbe auxiliare. Un exemplu de l. sintetic─â este latina. ÔŚŐ ~ c├ęntum: l. indo-european─â care a p─âstrat ├«n evolu╚Ťia ei sunetele gÔÇÖ ╚Öi kÔÇÖ ├«naintea vocalelor e ╚Öi i, ca de exemplu greaca, latina, celtica, germanica etc. ÔŚŐ ~ s├ítem: l. indo-european─â care a p─âstrat ├«n evolu╚Ťia ei sunetul s ├«naintea vocalelor e ╚Öi i, ca de exemplu iraniana, armeana, balto-slava, albaneza etc. ├Ämp─âr╚Ťirea limbilor indo-europene ├«n dou─â mari grupuri (centum ╚Öi satem) dup─â tratamentul consoanelor velare c ╚Öi g s-a f─âcut de c─âtre unii din primii comparati╚Öti ÔÇô Friedrich Schlegel, Wilhelm von Humboldt ╚Öi August Schleicher ÔÇô ╚Öi a fost rediscutat─â de c─âtre lingvistul francez Antoine Meilet. ÔŚŐ ~ natur├íl─â: l. a unui trib, a unui popor, a unei na╚Ťiuni prin care oamenii comunic─â ├«ntre ei, ├«n mod obi╚Önuit, ├«n fiecare zi, ca de exemplu huari (limba unui trib indian din America de Sud), kurda (limba poporului kurd, r─âstignit ├«n cadrul a cinci state asiatice), suedeza, norvegiana, daneza etc. ÔŚŐ ~ artifici├íl─â: l. creat─â conven╚Ťional, pe baza unor elemente din limbile latin─â, englez─â ╚Öi francez─â, pentru a servi ca mijloc de comunicare ├«ntre oamenii cu limbi materne diferite (mai ales diploma╚Ťi). Astfel: volap├╝k (1880), esperanto (1887), ido (1907), occidental (1933), interlingua (1951), delmondo (1960) etc. Tot artificiale sunt ╚Öi l. ob╚Ťinute prin simplificarea limbilor naturale (reale), cum ar fi basic-english (1932), basic-french sau franceza elementar─â (1952), latina sine flexione sau le latin vivante (latina vie) (1956) etc. ÔŚŐ ~ mat├ęrn─â: l. ├«nv─â╚Ťat─â de un vorbitor de la p─ârin╚Ťii s─âi ├«nc─â din copil─ârie, odat─â cu deprinderea vorbirii, ╚Öi folosit─â ca l. de stat, oficial─â, ├«n ╚Ťara de origine. Pentru fiecare cet─â╚Ťean al ╚Ť─ârii noastre, de na╚Ťionalitate rom├ón─â, l. sa matern─â este l. rom├ón─â. ÔŚŐ ~ str─â├şn─â: oricare l., alta dec├ót cea matern─â; se ├«nva╚Ť─â de obicei prin procedee formale, prin predare ├«n ╚Öcoal─â sau la cursuri speciale. ÔŚŐ ~ speci├íl─â: l. creat─â conven╚Ťional ╚Öi alc─âtuit─â dintr-un sistem de semne nelingvistice, care pot fi ├«ntrebuin╚Ťate prin gesticula╚Ťie ╚Öi mimic─â, ├«n vederea comunic─ârii ideilor ╚Öi a sentimentelor, ca de exemplu l. surdomu╚Ťilor. ÔŚŐ ~ abstr├íct─â: l. care a ajuns la un ├«nalt grad de abstractizare a vocabularului ei, ca de exemplu engleza (v. abstractiz├íre). ÔŚŐ ~ concr├ęt─â: l. care p─âstreaz─â semnifica╚Ťia lexical─â concret─â a cuvintelor ╚Öi a con╚Ťinutului no╚Ťional al acestora, ca de exemplu limbile triburilor de indigeni din Africa ╚Öi America. ÔŚŐ ~ st├índard: l. ├«nsu╚Öit─â de ├«ntreaga colectivitate instruit─â, indiferent de apartenen╚Ťa dialectal─â a vorbitorilor unei na╚Ťiuni; l. uzual─â, general─â, comun─â, folosit─â ├«n ├«mprejur─âri obi╚Önuite, neoficiale, care reprezint─â un etalon de cercetare lingvistic─â. L. standard este o form─â a limbii na╚Ťionale unice ├«n care coloratura dialectal─â este redus─â la minimum (prin eliminarea cvasitotal─â a particularit─â╚Ťilor dialectale). Ea este o aproxima╚Ťie a uzului general al limbii. Adeseori este folosit─â ca sinonim al limbii literare, constituind obiectul de studiu preferat al lingvi╚Ötilor transforma╚Ťionali╚Öti ╚Öi generativi╚Öti. ÔŚŐ ~ uzu├íl─â: l. sau aspect al unei limbi care se folose╚Öte ├«n mod obi╚Önuit, ├«n mod curent, frecvent; l. sau aspect al unei limbi care este ├«n uz. ÔŚŐ ~ indig├ęn─â: l. p─âm├óntean─â, b─â╚Ötina╚Ö─â, autohton─â; l. vorbit─â de vechii locuitori ai unei ╚Ť─âri, ca de exemplu limba dac─â, limba vechilor iberi, limba etrusc─â, limbile australiene etc. ÔŚŐ ~ intertrib├íl─â: idiom folosit pentru asigurarea leg─âturilor dintre diversele triburi indiene din America de Nord ╚Öi de Sud. ├Än regiunea marilor lacuri, a circulat ├«n secolul trecut o l. intertribal─â creat─â pe baza limbii indiene ojibwa, cu termeni din limba francez─â. ├Än sud-estul S.U.A., s-a format l. intertribal─â chikasaw (mobile), pe baza limbii indiene choktow, cu elemente din chikasaw. Din ea au p─âtruns ├«n engleza american─â o serie de cuvinte ╚Öi expresii. Pe toat─â coasta de nord-vest a continentului nord-american a fost folosit─â l. intertribal─â chinook, care avea la baz─â limba indian─â cu acela╚Öi nume. Aceasta fusese completat─â ini╚Ťial cu termeni din alte limbi indiene, apoi cu termeni din limbile francez─â ╚Öi englez─â. Ea a fost ├«nlocuit─â de o alt─â l. intertribal─â, care are la baz─â engleza. ├Än America de Sud, cea mai important─â l. intertribal─â este geral, creat─â ├«n secolele al XVI-lea ÔÇô al XVII-lea ├«n Brazilia, de unde s-a extins ├«n Paraguay ╚Öi ├«n ╚Ťinuturile din jur. La baza ei st─â limba indian─â guarani, completat─â cu termeni din spaniol─â ╚Öi portughez─â. ╚śi ├«n America Central─â s-au creat l. intertribale pe baza limbii spaniole. ÔŚŐ ~ de tranzit: l. rezultat─â din simplificarea altei limbi ╚Öi adoptarea unor cuvinte din mai multe alte limbi ├«n circula╚Ťie, pentru satisfacerea nevoilor elementare de comunicare ├«n porturile maritime, ca de exemplu beach-la-mar din zona Pacificului; sab├şr din porturile Mediteranei; pidgin english de pe coasta de vest a Africii etc. ÔŚŐ ~ indo-european─â: l. care reprezint─â continuarea indo-europenei comune; l. care descinde din indo-europeana comun─â, ca de exemplu indiana veche (sanscrita ╚Öi vedica), iraniana veche, hitita, toharica, greaca veche, germanica comun─â, slava comun─â, baltica comun─â, latina, celtica, osca, umbriana, falisca, veneta, mesapica, armeana, albaneza, macedoneana antic─â, traca, frigiana ╚Öi ilira. L. indo-europene se grupeaz─â astfel ├«n zece familii sau unit─â╚Ťi distincte: indiene, iraniene, armeana, greaca, albaneza, slave, baltice, germanice, romanice ╚Öi celtice. ÔŚŐ ~ it├ílic─â: l. indo-european─â vorbit─â ├«n antichitate de unul din popoarele Peninsulei Italice, ca de exemplu falisca, osca, etrusca, latina, umbriana ╚Öi veneta. ÔŚŐ ~ rom├ínic─â (neolat├şn─â): l. care are la baz─â limba latin─â, care descinde din limba latin─â, ca de exemplu rom├óna, dalmata (disp─ârut─â), retoromana, italiana, sarda, occitana (provensala), franceza, catalana, spaniola ╚Öi portugheza (dup─â unii lingvi╚Öti se poate lua ├«n discu╚Ťie ╚Öi a unsprezecea limb─â romanic─â: franco-provensala). ÔŚŐ ~ germ├ínic─â: l. care are la baz─â limba germanic─â comun─â, care descinde din aceasta, ca de exemplu gotica, ostrogota, vizigota (grupul de r─âs─ârit ÔÇô disp─ârut), vechea nordic─â (disp─ârut─â), islandeza, norvegiana, suedeza, daneza (grupul de nord), germana, olandeza, flamanda, frizona ╚Öi engleza (grupul de apus). ÔŚŐ ~ slav├│n─â: l. slav─â bisericeasc─â ╚Öi l. literaturii care s-a dezvoltat ├«n Rusia, Serbia ╚Öi Bulgaria, pe baza vechii slave biserice╚Öti. ÔŚŐ ~ sl├ív─â: l. care are la baz─â slava comun─â, care descinde din aceasta, ca de exemplu ucraineana, bielorusa ╚Öi rusa (grupul de r─âs─ârit), soraba (venda), polaba (disp─ârut─â), ca╚Öuba, s├órba lusacian─â, polona, slovaca ╚Öi ceha (grupul de apus), bulgara, s├órbo-croata, slovena ╚Öi macedoneana (grupul de sud). ÔŚŐ ~ balc├ínic─â: l. vorbit─â ├«n Peninsula Balcanic─â (greaca, albaneza, bulgara, s├órbo-croata, macedoneana ╚Öi slovena). ÔŚŐ ~ b├íltic─â: l. indo-european─â vorbit─â de un popor baltic, ca de exemplu letona, lituaniana ╚Öi vechea prusian─â (disp─ârut─â). ÔŚŐ ~ c├ęltic─â: l. indo-european─â vorbit─â de un popor urma╚Ö al cel╚Ťilor, ca de exemplu galica (disp─ârut─â), irlandeza, sco╚Ťiana, mank (grupul gaelic), galeza, cornica (disp─ârut─â) ╚Öi bretona (grupul britonic). ÔŚŐ ~ gre├íc─â: l. indo-european─â vorbit─â de grecii din Grecia continental─â, din insulele M─ârii Ionice ╚Öi ale M─ârii Egee ╚Öi de cei din diaspora (v. gre├íc─â). ÔŚŐ ~ alban├ęz─â: l. indo-european─â vorbit─â de albanezii din Albania ╚Öi de cei din diaspora (v. alban├ęz─â). ÔŚŐ ~ ugro-f├şnic─â: l. indo-european─â din grupul uralian, alc─âtuit din cinci subgrupuri, majoritatea fiind vorbite ├«n Siberia. Astfel: limbile finice prebaltice (finlandeza, isuri, karela, vespa, estona ╚Öi livona), limba saama (lapona), limbile de pe Volga (mordvine ╚Öi mar├ş), limbile permiene (udmurta, komiziriana, komi-permiana) ╚Öi limbile ugrice (maghiara din Europa, hant├« ╚Öi mansi de pe fluviul Obi). Deci l. ugro-finice vorbite ├«n Europa sunt: maghiara, finlandeza, karela, estona ╚Öi saama (lapona) ÔÇô v. fiecare dintre aceste limbi. ÔŚŐ ~ b├ísc─â: l. indo-european─â vorbit─â de basci, locuitorii ambelor p─âr╚Ťi ale Pirineilor, la grani╚Ťa dintre Spania ╚Öi Fran╚Ťa (v. b├ísc─â). ÔŚŐ ~ caucazi├ín─â: l. vorbit─â de popula╚Ťii cu tip fizic variat, care locuiesc ├«n mun╚Ťii Caucazului ╚Öi ├«n regiunile ├«nvecinate. L. caucaziene (peste 50) sunt foarte deosebite ca origine ╚Öi structur─â: unele sunt iraniene (oseta, kurda, tati, talisi etc.), altele sunt turcice (azer, baidjana, karaceano-balkara, kum├óka, nogai etc.), altele semitice (aisor) sau indo-europene (armeana). ÔŚŐ ~ indi├ín─â: l. indo-european─â vorbit─â de unul din numeroasele popoare de origine indian─â din Asia. Exist─â trei faze ale dezvolt─ârii limbilor indiene: a) indiana veche (cu limbile vedica ╚Öi sanscrita); b) indiana medie (cu variantele pr─ükrit, sanscrita literar─â ╚Öi p─üli); c) indiana modern─â (cu limbile: hindi, urdu, bengali, oriva, assam, binari, marathi, rajasthan, gujarati, pahari, nepali, kumani, garhvali; hohistani, khowar, kashmira, ╚Öina; punjabi, lahnda, sindi, singhaleza, limba ╚Ťig─âneasc─â). ÔŚŐ ~ irani├ín─â: l. indo-european─â provenit─â din iraniana comun─â ╚Öi vorbit─â de unul din numeroasele popoare de origine iranian─â din Asia. Exist─â trei faze ale dezvolt─ârii limbilor iraniene: a) limbile iraniene vechi: vechea persan─â, avestica (zenda), scita (scitica), sarmata; b) limbile iraniene medii: sogdiana, saka, rezmica, parta (partica), persana medie (pehlevi); c) limbile iraniene moderne: persana nou─â, tadjica, afghana (pusthu), beiuciana, t─üti, kurda, oseta, yaghnobi, sugni, v├Ązgulami, i╚Öka╚Öimi, wakhi, ormuri ╚Öi par─üci). ÔŚŐ ~ arme├ín─â: l. indo-european─â caucazian─â vorbit─â de armenii din Armenia ╚Öi din diaspora (v. arme├ín─â). ÔŚŐ ~ hamito-semitic─â: l. de origine hamito-semitic─â din Peninsula Arabic─â, din nordul acesteia ╚Öi din nordul Africii. Exist─â cinci ramuri ale acestei familii de limbi: semitic─â (din care fac parte limbile arab─â, etiopian─â, fenician─â, arameean─â, sirian─â ╚Öi ebraic─â), ku╚Öit─â (din care fac parte limbile ku╚Öit─â, beja, afar ╚Öi somali), egiptean─â, berber─â ╚Öi ciad─â. ÔŚŐ ~ buru╚Ö├íski: l. folosit─â ├«n zona mun╚Ťilor Kakoram din Asia, ├«n statele Hunzu ╚Öi Nagu. ÔŚŐ ~ dravidi├ín─â: l. vorbit─â de unul din numeroasele popoare din India de sud ╚Öi de sud-vest. ÔŚŐ ~ mund├í: l. vorbit─â de unul din numeroasele popoare din India central─â (cea mai r─âsp├óndit─â din aceast─â familie de limbi este khewari). ÔŚŐ ~ uralo-altaic─â: l. vorbit─â de unul din numeroasele popoare ugro-finice, altaice ╚Öi samoede. Exist─â mai multe ramuri ale acestei familii de limbi: ugro-finice (din care fac parte ╚Öi maghiara, finlandeza, estona ╚Öi lapona), samoede (├«n Asia), turco-t─âtare (din care fac parte ╚Öi limbile turkmen─â, g─âg─âuz─â, osman─â veche, turc─â, t─âtar─â, kazah─â, uzbek─â ╚Öi kirghiz─â), mongole (├«n Mongolia, Federa╚Ťia Rus─â ╚Öi China), tunguso-manciuriene (├«n Asia nord-estic─â), coreeana (├«n Koreea). ÔŚŐ ~ paleosiberi├ín─â: l. vorbit─â de unul din numeroasele popoare din nord-estul ╚Öi nord-vestul Siberiei. ÔŚŐ ~ ain├║: l. vorbit─â ├«n insulele Hokkaido, Sahalin ╚Öi Kurile de numeroase popoare. ÔŚŐ ~ chino-tibetan─â: l. vorbit─â de unul din numeroasele popoare din China ╚Öi din ╚Ť─ârile sud-estului Asiei. Exist─â dou─â ramuri ale acestei familii de limbi: thai-chinez─â sau chino-siamez─â (din care fac parte ╚Öi chineza, ╚Öi vietnameza) ╚Öi tibeto-birman─â (din care fac parte ╚Öi tibetana, ╚Öi birmana). ÔŚŐ ~ mon-kmer: l. vorbit─â de unul din numeroasele popoare din Peninsula Indochina (din care fac parte ╚Öi khmera, ╚Öi cambodgeana). ÔŚŐ ~ japon├ęz─â: l. mon-khmer vorbit─â de japonezi (v. japon├ęz─â). ÔŚŐ ~ negro-african─â: l. vorbit─â de unul din numeroasele popoare africane. Exist─â trei grupuri de limbi negro-africane: limbile din Sudan ╚Öi Guineea (dintre care cele mai r─âsp├óndite sunt mandingo, fulbe, boki ╚Öi nubiana), limbile bant├║ (dintre care cea mai r─âsp├óndit─â este suahili), limbile khoisan (dintre care cea mai r─âsp├óndit─â este hotentota). ÔŚŐ ~ malg├í╚Ö─â: l. vorbit─â ├«n insula Madagascar. ÔŚŐ ~ amerindi├ín─â: l. vorbit─â de indienii din America (Canada, S.U.A., Mexic, America Central─â, America de Sud ╚Öi insulele Antile). ÔŚŐ ~ indonezi├ín─â: l. vorbit─â ├«n arhipelagul indonezian, ├«n sud-estul Vietnamului, ├«n Malaya, ├«n insulele Filipine, ├«n Madagascar ╚Öi ├«n Taiwan de popoare de origine indonezian─â. ÔŚŐ ~ polinezi├ín─â: l. vorbit─â ├«n insulele Noua Zeeland─â, Chathan, Fiji, Tonga, Samoa, Cook, Phoenix ╚Öi Hawaii de diferite popoare. ÔŚŐ ~ melanezi├ín─â: l. vorbit─â de diferite popoare ├«n insulele Mariane, Caroline, Noile Hebride, Gilbert, Bismark, Louisiade, Solomon, Marshall, Amiralit─â╚Ťii ╚Öi Noua Caledonie. ÔŚŐ ~ australi├ín─â: l. folosit─â de popula╚Ťiile b─â╚Ötina╚Öe arhaice ale Australiei. Exist─â 523 de idiomuri diferite, care formeaz─â cinci grupuri cu tr─âs─âturi specifice. ÔŚŐ ~ papu├í╚Ö─â: l. vorbit─â de unul din popoarele din Noua Guinee ╚Öi din arhipelagurile Solomon ╚Öi Noile Hebride. (├Än clasificarea limbilor pe familii, ramuri ╚Öi grupuri au fost re╚Ťinute numai acelea care ni s-au p─ârut a-i interesa mai mult pe cititori sau care ar putea prezenta o importan╚Ť─â mai mare din anumite puncte de vedere. Pentru am─ânunte se poate consulta cu mult folos lucrarea Ce limbi se vorbesc pe glob, Bucure╚Öti, 1968, de Lucia Wald ╚Öi Elena Slave). Pentru clasificarea l. v. ╚Öi crit├ęriu. 2. fel propriu, specific unui scriitor, de exprimare ├«n operele literare.
L├ŹMB─é subst. 1. ÔÇô b (Mag Br); Limb─âe╚Öti s. 2. Limb─â dulce (Dm; Isp I1); Limbadulcescu, 1436 (Sd XIX 11). 3. Limb/ean (Ard); -eni s. 4. Limbel, pren. din V─âlenii de M-te (Sd XV 238). 5. Limboe╚Öti s. 6. Cf. Limber b. (VM) din V─âlenii de Munte ╚Öi Limbel; Limbere╚Öti s. (Mus).
ANCHUSA L., LIMBA BOULUI, fam. Boraginaceae. Gen originar din Africa, estul Asiei ╚Öi Europa, p├«n─â la 42 specii, erbacee, anuale, bienale sau vivace, cu cre╚Ötere voluminoas─â, cu peri rigizi sau l├«no╚Öi. Flori (caliciu cu 5 diviziuni, corol─â tubuloas─â cu 5 lacinii, la baz─â cu solzi papilo╚Öi ╚Öi 5 stamine) albastre, violete, albe, rar galbene-ocru. Frunze simple, alterne, nedivizate, lunguie╚Ťe p├«n─â la lanceolate, lipsite de stipele. Fruct format din 4 nucule.
ARMERIA Willd., LIMBA PE╚śTELUI, fam. Plumbaginaceae. Gen originar din Europa, cca 52 specii, erbacee, majoritatea gazonante, perene, rar tufe. Flori (caliciul cilindric infundibuliform, la v├«rf scarios, petale aproape libere, 5 stile pubescente ├«n v├«rf cu stigmate filamentoase) ro╚Öii, roz sau albe, scurt-pedunculate, dispuse ├«n capitule sferice. Tulpin─â neramificat─â. Frunze ├«nguste, fine, a╚Öezate ├«n rozet─â, la baza tulpinii.
Borago officinalis L. ┬ź Limba mielului ┬╗. Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori (caliciul ├«n ├«ntregime divizat, corol─â cu lobii ovali ascu╚Ťi╚Ťi, staminele externe reunite ├«ntr-un tub) albastre, aplecate, ├«n panicul─â, cu ramuri scorpioide. Frunzele superioare caulinare, sesile, ovat-lunguie╚Ťe, subcordiforme la baz─â, cele inferioare obtuze, eliptice, atenuate la baz─â. Plant─â anual─â, erbacee, acoperit─â cu peri aspri. Tulpin─â ramificat─â.
Botrychium lunaria (L.) Sw., ┬ź Limba cucului, Dragoste ┬╗. Plant─â mic─â (25 cm ├«n─âl╚Ťime), erbacee, peren─â; din rizomul cu numeroase fibre radicale pornesc 2 frunza concrescute p├«n─â la mijloc (8 cm lungime, 3 cm l─â╚Ťime), una sesil─â, cealalt─â fertil─â, pe╚Ťiolat─â, mai lung─â dec├«t cea steril─â, separate de la mijloc.
LIMONIUM Mill., LIMBA PE╚śTELUI, fam. Plumbaginaceae. Gen cu cca 200 de specii, de pe tot globul, plante erbacee sau semilemnoase, vivace, sau anuale. Tulpin─â ramificat─â (40-60 cm ├«n─âl╚Ťime). Flori (caliciul cilindric, pergamentos, cu 5 muchii, petale libere sau la baz─â concrescute cu staminele) mici, albastre, albe, rar galbene, numeroase, ├«n raceme unilaterale. Frunze alungite cu margini ├«ncre╚Ťite.
a avea m├ónc─ârici la limb─â expr. a fi foarte vorb─âre╚Ť; a fi indiscret
a da limbi expr. (obs.) 1. a practica cunili╚Ťia sau anili╚Ťia. 2. a lingu╚Öi, a m─âguli, a flata.
a i se împulica (cuiva) limba în gură expr. a i se împletici limba.
a mânca pâine cu sos de limbă expr. (glum.) a mânca pâine goală.
a trage (pe cineva) de limb─â expr. a ├«ncerca s─â ob╚Ťin─â (de la cineva) informa╚Ťii confiden╚Ťiale prin viu grai; a iscodi (pe cineva) cu ├«ntreb─âri, f─âc├óndu-l s─â divulge involuntar un secret.
a trage limbi expr. (obs.) 1. a practica cunili╚Ťia sau anili╚Ťia. 2. a lingu╚Öi, a flata.
a umbla cu limba scoas─â (dup─â ceva / cineva) expr. a urm─âri (pe cineva) cu insisten╚Ť─â, a-╚Öi dori (ceva) foarte mult.
a-i sta pe vârful limbii expr. 1. a fi gata să rostească un lucru pe care n-ar trebui să-l spună. 2. a avea un lapsus, a nu-și putea aminti un lucru.
a-╚Öi ├«nghi╚Ťi limba expr. a refuza s─â vorbeasc─â, a se ab╚Ťine s─â spun─â ceva.
a-╚Öi pune fr├óu limbii expr. 1. a amu╚Ťi; a t─âcea ostentativ. 2. a ╚Öti s─â p─âstreze un secret.
a-╚Öi ╚Ťine limba-n fr├óu expr. a manifesta pruden╚Ť─â atunci c├ónd vorbe╚Öte; a nu rosti (tot) ceea ce g├ónde╚Öte.
cutia limbii expr. (adol.) gur─â.
limba, limbez v. t. (vulg.) 1. a practica anili╚Ťia sau cunili╚Ťia. 2. a lingu╚Öi, a flata.
LIMBĂ elice, pendulă, șubă.
limb─â, limbi s. f. 1. (intl.) informator, denun╚Ť─âtor. 2. persoan─â lingu╚Öitoare. 3. cunili╚Ťie. 4. anili╚Ťie. 5. persoan─â care practic─â anili╚Ťia sau cunili╚Ťia.
limbă de lemn expr. jargonul documentelor și al activiștilor de partid din perioada dictaturii comuniste.
pușchea pe limbă expr. nu cobi!; Doamne ferește!

Limba dex online | sinonim

Limba definitie

Intrare: limb─â
limb─â 2 pl. -e substantiv feminin
limb─â 1 pl. -i substantiv feminin
Intrare: limba
limba verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Limb─â
Limb─â
Intrare: limba-apei
limba-apei substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-boului
limba-boului substantiv feminin articulat (numai) singular
  • silabisire: -bo-u-
Intrare: limba-cucului
limba-cucului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-mielului
limba-mielului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-oii
limba-oii substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-peștelui
limba-peștelui substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-soacrei
limba-soacrei substantiv feminin articulat (numai) singular
  • silabisire: -soa-crei
Intrare: limba-șarpelui
limba-șarpelui substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-vrabiei
limba-vrabiei substantiv feminin invariabil (numai) singular
  • silabisire: -bi-ei
Intrare: limb─â-de-mare
limb─â-de-mare substantiv feminin
Intrare: limba-b─âl╚Ťilor
limba-b─âl╚Ťilor substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-broaștei
limba-broaștei substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-caprei
limba-caprei substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-câinelui
limba-câinelui substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-mânzului
limba-mânzului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-p─âs─ârii
limba-p─âs─ârii substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-vacii
limba-vacii substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: limba-vecinei
limba-vecinei substantiv feminin articulat (numai) singular