LIGNÍT2, -Ă v. lihnit.

LIGNÍT1, ligniți, s. m. Cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună- negricioasă, sfărâmicios. – Din fr. lignite.

LIHNÍT, -Ă, lihniți, -te, adj. (Fam.) Foarte flămând, chinuit de foame; hămesit. – [Var.: (reg.) lignít, -ă adj.] – V. lihni.

LIGNÍT2, -Ă v. lihnit.

LIGNÍT1 s. n. Cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună-negricioasă, sfărâmicios. – Din fr. lignite.

LIHNÍT, -Ă, lihniți, -te, adj. Foarte flămând, chinuit de foame; hămesit. [Var.: (reg.) lignít, -ă adj.] – V. lihni.

LICNÍT, -Ă adj. v. lihnit.

LIGNÍT2, -Ă adj. v. lihnit.

LIGNÍT1 s. n. Cărbune natural, de culoare brună-negricioasă, sfărîmicios, de formație mai recentă, conținînd 30-54% carbon; este folosit ca combustibil de calitate inferioară.

LIHNÍT, -Ă, lihniți, -te, adj. (Adesea determinat prin «de foame») Care este foarte flămînd, chinuit de foame, mort, leșinat de foame. Cîinii se alergau, fără chef, lihniți, cu coastele ieșite. DUMITRIU, N. 28. După două zile de drum, toți, lihniți de foame și sleiți de putere, intrau... pe poarta satului. BUJOR, S. 148. Lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Văzînd pe acei doi oameni... lihniți de foame și de drum, le zise... ȘEZ. I 207. – Variante: licnít,-ă (POPESCU, B. III 100), lignít, -ă (CARAGIALE, N. S. 96) adj.

!lignít s. m.[1], pl. ligníți

lihnít (fam.) adj. m., pl. lihníți; f. lihnítă, pl. lihníte

lignít s. n.

lihnít adj. m., pl. lihníți; f. sg. lihnítă, pl. lihníte

LIHNÍT adj. hămesit, sfârșit, (înv. și reg.) pocâltit, (reg.) leșiat, leșuit, (Mold.) știulghit, (fig.) leșinat. (Om ~ de foame.)

LIGNÍT s.n. Cărbune natural (inferior huilei), cafeniu sau brun și sfărâmicios. [< fr. lignite].

LIGNÍT s. n. cărbune natural (inferior huilei), de culoare cafenie-brună, sfărâmicios, cu putere calorică relativ mică. (< fr. lignite)

LIGNÍT n. Cărbune natural de calitate inferioară. /<fr. lignite

LIHNÍT ~tă (~ți, ~te) Care e lipsit de puteri din cauza foamei; hămesit. /v. a lihni

lignit n. cărbune fosil ce conservă încă urmele substanțelor vegetale; servă la încălzit locomotive sau locuințe și la îngrășatul pământului: lignit se află în Gorjiu și în toate județele de munte.

lihnit a. leșinat de foame.

licnít, V. lihnit.

2) lignít adj. V. lihnit.

1) *lignít n., pl. urĭ (d. lat. lignum, lemn, cu suf. gr. -it). Min. Cărbune de pămînt încă nu deplin format și pe care se maĭ văd urmele organizațiuniĭ vegetale. O varietate de lignit e jeu. V. grafit.

lihnít, -ă adj. (d. inuz. lihnesc, vsl. *lihnonti, de unde și pol. lichotny, nevoĭaș, jalnic, și ngr. lignéno și lignéyo, slăbesc. V. alignesc, olihnesc. Cp. Bern. 1, 718). Hămesit, pocîltit, foarte flămînd. – Și licnit, lignit.

LIHNIT adj. hămesit, (înv. și reg.) pocîltit, (reg.) leșiat, leșuit, (Mold.) știulghit, (fig.) leșinat. (Om ~ de foame.)

LIGNÍT (< fr. {i}; {s} lat. lignum „lemn”) s. n. Varietate inferioară de cărbune, care păstrează parțial structura lemnoasă inițială. Este brun-negru, are o putere calorică de 2.600-4.100 kcal/kg și umiditatea, raportată la cărbunele natural, de 30-65%. Este larg utilizat drept combustibil energetic în termocentrale, în transporturi, la încălzirea imobilelor.