LIDIÁN, -Ă, lidieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația Lidiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lidiei sau lidienilor (1), privitor la Lidia ori la lidieni. [Pr.: -di-an] – Din fr. lydien.

LIDIÁN, -Ă, lidieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Lidiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lidiei sau populației ei, privitor la Lidia sau la populația ei. [Pr.: -di-an] – Din fr. lydien.

lidián (-di-an) adj. m., s. m., pl. lidiéni (-di-eni); adj. f., s. f. lidiánă, pl. lidiéne

lidián s. m., adj. m. (sil. -di-an), pl. lidiéni (sil. -di-eni); f. sg. lidiánă, g.-d. art. lidiénei, pl. lidiéne

LIDIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Lidia. ◊ (s. f.) limbă asiatică vorbită în Lidia. II. adj. lidic. (< fr. lydien)

lidiană, (engl.= lydian), var. de radiolarit negru, bogat în substanță organică și min. argiloase, asociat frecvent dep. de fliș. A fost descrisă în C. Orient (de Filipescu, 1934). Pentru același tip de rocă din formațiuni similare, în Germania este folosit termenul de lidit (Heritsch, 1943).

lidián adj. n. (În sintagma) Glas lidian = o altă denumire a glasului II în muzica bisericească psaltică, glas care folosește scara cromatică cu baza în „di”. – Din gr. lydios.