LICORÍN s. m. v. licurin.

LICURÍN, licurini, s. m. Varietate de chefal afumat. [Var.: licorín s. m.] – Et. nec.

LICORÍN s. m. v. licurin.

LICURÍN, licurini, s. m. Varietate de chefal afumat. [Var.: licorín s. m.] – Et. nec.

LICORÍN s. m. v. licurin.

LICURÍN, licurini, s. m. Varietate de chefal afumat. Zece licurini... Sardele... Icre-negre. FILIMON, C. 169. – Variantă: licorín (ALECSANDRI, T. 751, NEGRUZZI, S. III 56) s. m.

licurín s. m., pl. licuríni

licurín s. m., pl. licuríni

licurín (licuríni), s. m. – Varietate de chefal. Ngr. λυϰορρίνι (Cihac, II, 669; Tiktin), cf. tc. likorinoz.

LICURÍN ~i m. Chefal afumat. /<ngr. likorini

licorin m. sardea mare: chiupurile cu marinate și licorini NEGR. [Gr. mod. LIKORÍNI].

licorín, V. licurin.

licurín și (maĭ vechĭ) licorín m. (ngr. lykorini, adică „nas de lup”, de unde și turc. likorinoz). Un fel de chefal care se vinde la noĭ afumat.