LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. și tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din fr. liciter, lat. licitari.

LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. și tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din fr. liciter, lat. licitari.

LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. A participa activ la o licitație, a face oferte în cadrul unei licitații.

licitá (a ~) vb., ind. prez. 3 liciteáză

licitá vb., ind. prez. 1 sg. licitéz, 3 sg. și pl. liciteáză

LICITÁ vb. (JUR.) (înv.) a atârdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)

LICITÁ vb. I. intr. A lua parte activă la o licitație (solicitând obiecte, făcând oferte). [< fr. liciter, it. licitare].

LICITÁ vb. tr. 1. a vinde la licitație. ◊ (intr.) a face oferte în cadrul unei licitații. 2. (la jocul de cărți) a atrage, a stimula, a tenta. (< fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)

A LICITÁ ~éz 1. tranz. A vinde prin licitație; 2. intranz. A participa la o licitație (înaintând propuneri asupra prețului). /<fr. liciter, lat. licitari

licità v. a vinde prin licitațiune.

*licitéz v. tr. (lat. licitor, -ári; fr. liciter). Vînd pin licitațiune.

LICITA vb. (JUR.) (înv.) a atîrdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)