licitațiune definitie

15 definiții pentru licitațiune

LICITÁȚIE, licitații, s. f. Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare sau condițiile cele mai avantajoase, în cazul serviciilor; mezat. [Var.: licitațiúne s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.
LICITAȚIÚNE s. f. v. licitație.
LICITÁȚIE, licitații, s. f. Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare; mezat. [Var.: licitațiúne s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.
LICITAȚIÚNE s. f. v. licitație.
LICITÁȚIE, licitații, s. f. (Uneori determinat prin «publică») Vînzare făcută în public după reguli speciale, obiectul care se vinde fiind atribuit persoanei care a oferit prețul cel mai mare; mezat. Intrăm în stăpînirea bălții... Licitația talionului... e aranjată. DAVIDOGLU, O. 16. Dar nu putem face licitație publică! observă Stavrat. REBREANU, R. II 52. ◊ (Adesea în construcție cu verbele «a scoate», «a vinde») Le scot pămînturile la licitație. VORNIC, P. 98. Moșia ta s-a vîndut la licitație; dar unchiul meu a cumpărat-o pentru tine. BOLINTINEANU, O. 406.
licitáție (-ți-e) s. f., art. licitáția (-ți-a), g.-d. art. licitáției; pl. licitáții, art. licitáțiile (-ți-i-)
licitáție s. f. (sil. -ți-e), art. licitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. licitáției; pl. licitáții, art. licitáțiile (sil. -ți-i-)[1]
LICITÁȚIE s. (JUR.) mezat, (înv., în Mold. și Transilv.) cochii-vechi. (A scoate ceva la ~.)[1]
LICITÁȚIE s.f. Vânzare publică a unui bun sau a unor obiecte, care se adjudecă celui care a oferit prețul cel mai ridicat. [Gen. -iei, var. licitațiune s.f. / cf. fr. licitation, lat. licitatio].
LICITAȚIÚNE s.f. v. licitație.
LICITÁȚIE s. f. modalitate de vânzare-cumpărare publică a unui bun, a unei mărfi etc., care se adjudecă celui ce oferă prețul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unități specializate, pentru o anumită lucrare, pe aceea care are prețul cel mai scăzut. (< fr. licitation, lat. licitatio)
LICITÁȚIE ~i f. Vânzare în public a unor bunuri materiale, ce revin persoanei, care oferă cel mai înalt preț; mezat. [G.-D. licitației; Sil. -ți-e] /<fr. licitation, lat. licitatio, ~onis[1]
licitați(un)e f. vânzare publică a unui bun posedat în comun de mai mulți.
*licitațiúne f. (lat. licitatio, -ónis). Mezat, vînzare publică a averiĭ cuĭva p. datoriĭ, care avere trece la cel ce dă maĭ mult; a vinde la (saŭ pin) licitațiune. – Ob. -áție.
LICITAȚIE s. (JUR.) mezat, (înv., în Mold. și Transilv.) cochii-vechi. (A scoate ceva la ~.)

licitațiune dex

Intrare: licitație
licitațiune
licitație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e