LIBOVÍ, libovesc, vb. IV. Intranz. (Învechit, popular și arhaizant) A petrece, a se desfăta, a se veseli. La cerdacul lui Novac, La masă de os de pește Bea Novac și libovește; Numa Gruia-i supărat, Nebăut și nemîncat. ȘEZ. I 107. ◊ Refl. Merg fetele-n șezătoare. Toate beu, se libovesc; Numai fiica gazdei Nici nu bea, nici nu mănîncă. ȘEZ. I 8. ♦ A iubi. Dragostea din satul tău E mai bună, fătul meu; Cît trăiești Tot libovești... Tot lîngă drăguță ești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80.

LIBOVÍ, libovesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și arh.) A (se) iubi. ♦ A petrece, a se desfăta. – Din libov.

LIBOVÍ vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, iubi, îndrăgi, înveseli, petrece, plăcea, râde,veseli.

libovésc v. intr. (vsl. lĭubovati; bg. lĭubuvam se, mă desfătez; rus. lĭubovátĭ-sĕa, a se desfăta. V. ĭubesc). Trans. Bucov. ș. a. Mă desfătez. – Și refl. A se libovi.

libovi vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. IUBI. ÎNDRĂGI. ÎNVESELI. PETRECE. PLĂCEA. RÎDE. VESELI.

liboví, libovesc, vb. refl. – (reg.) A (se) iubi: „Beau feciorii, se libovăsc / Și de mândre da gândesc” (Bârlea, 1924: 24). – Din vsl. lĭubovati (Scriban); din libov „dragoste” (< sl. ljubovŭ) (DLRM).

liboví, libovesc, vb. refl. – A (se) iubi: „Beau feciorii, se libovăsc / Și de mândre da gândesc” (Bârlea 1924: 24). – Din sl. ljubiti, cf. ucr. ljubyty.

LIBOVÍRE, liboviri, s. f. v. LIBOVI. – [DLRM, Sinonime]