*libertáte f. (lat. libértas, -átis). Puterea de a lucra saŭ nu, de a alege: libertatea e unită cu reponsabilitatea. Independență: a-țĭ angaja libertatea. Stare opusă captivitățiĭ saŭ constrîngeriĭ: a pune un deținut saŭ un sclav în libertate, a vorbi saŭ a lucra în libertate. Voĭe, permisiune. Îndrăzneală: mĭ-am luat libertatea de a vă scrie. Mod prea familiar saŭ necuviincĭos de a te purta: a-țĭ lua prea multă libertate saŭ prea multe libertățĭ. Libertatea civilă, dreptu orĭ-cuĭ de a face tot ce nu oprește legea. Libertatea politică, dreptu de a vota, a fi deputat ș. a. Libertatea preseĭ, dreptu de a tipări orĭ-ce (dar fără a minți orĭ a vătăma morala). Libertatea conștiințeĭ, dreptu de a avea orĭ-ce religiune saŭ credință. Libertatea individuală, dreptu de a fi liber, afară numaĭ de cazu cînd aĭ călcat legea. Pl. Imunitățĭ, drepturĭ: libertățile uneĭ instituțiunĭ.