LÍBER-CUGETĂTÓR, liberi-cugetători, s. m. Adept al unui curent ideologic care promovează o atitudine critică față de religie și față de biserică. – Liber2 + cugetător (după fr. libre-penseur).[1]

*líber-cugetătoáre s. f., g.-d. art. líber-cugetătoárei; pl. líber-cugetătoáre

líber-cugetătór s. m., pl. líber-cugetătóri

líber-cugetătór s. m., pl. líber-cugetătóri

LIBER-CUGETĂTÓR s., adj. v. ateu.

LIBER-CUGETĂTÓR s.m. Gânditor care adoptă o atitudine critică față de religie și de biserică; ateu. [< liber + cugetător, după fr. libre-penseur].

LIBER-CUGETĂTÓR s. m. gânditor care adoptă o atitudine critică față de religie și de biserică. (după fr. libre penseur)

LIBER-CUGETĂTOR s., adj. ateu, necredincios, (pop.) păgîn, (înv.) ateist. (Un ~ convins.)

liber-cugetătór, liberi cugetători s. m. Adept al unui curent care promovează o atitudine critică față de religie și față de biserică. – Din liber + cugetător.