leucit definitie

2 intrări

10 definiții pentru leucit

LEUCÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de potasiu, de culoare cenușie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrășământ agricol. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucite.
LEUCÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de potasiu, de culoare cenușie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrășământ agricol. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucite.
LEUCÍ, leucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate pe cineva. – Din leucă.
leucít (le-u-) s. n.
leucít s. n. (sil. le-u-)
LEUCÍT s. (MIN.) feldspatoid.
LEUCÍT s.n. 1. Mineral din grupa silicaților, conținând aluminiu și potasiu, care se găsește în unele roci eruptive. 2. Corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. [< fr. leucite, cf. gr. leukos – alb].
LEUCÍT s. n. 1. mineral din grupa feldspatoizilor, conținând silicat de aluminiu și potasiu, în unele roci eruptive. 2. corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. (< fr. leucite)
LEUCIT s. (MIN.) feldspatoid.
LEUCÍT, -Ă, leuciți, -te, adj. v. LEUCI. – [DLRM]

leucit dex

Intrare: leuci
leuci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: leucit
leucit substantiv neutru
  • silabisire: le-u-