Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru lente

LENT, -─é, len╚Ťi, -te, adj. ├Äncet, domol. ÔÇô Din fr. lent, lat. lentus.
L├ëNT─é, lente, s. f. Panglic─â lat─â de m─âtase pe care o poart─â regii, demnitarii, cei decora╚Ťi etc. la solemnit─â╚Ťi. ÔÇô Din rus. lenta.
LENT, -─é, len╚Ťi, -te, adj. ├Äncet, domol. ÔÇô Din fr. lent, lat. lentus.
L├ëNT─é, lente, s. f. Panglic─â lat─â de m─âtase pe care o poart─â regii, demnitarii, cei decora╚Ťi etc. la solemnit─â╚Ťi. ÔÇô Din rus. lenta.
LENT, -─é, len╚Ťi, -te, adj. ├Äncet, domol. Lenta migra╚Ťiune a norilor pe suprafa╚Ťa cerului... ├«╚Öi g─âse╚Öte expresie sonor─â ╚Öi vibreaz─â ├«ndelung ├«ntre pere╚Ťii mun╚Ťilor. BOGZA, C. O. 342. Turlele... stau sihastre ╚Öi ├«nc─â geometrice ├«n lenta ╚Öi ├«ntunecoasa dizolvare. GALACTION, O. I 217. Se ├«n╚Ťelege c─â e antipatic─â tortura lent─â la care Anca supune pe Dragomir. GHEREA, ST. CR. II 277.
lent adj. m., pl. len╚Ťi; f. l├ęnt─â, pl. l├ęnte
l├ęnt─â s. f., g.-d. art. l├ęntei; pl. l├ęnte
lent adj. m., pl. len╚Ťi; f. sg. l├ęnt─â, pl. l├ęnte
l├ęnt─â s. f., g.-d. art. l├ęntei; pl. l├ęnte
LENT adj., adv. 1. adj. v. greoi. 2. adj. v. domol. 3. adj. v. rar. 4. adv. v. încet.
L├ëNT─é s. 1. cordon. (~ a unei decora╚Ťii.) 2. e╚Öarf─â. (~ purtat─â de un ├«nalt demnitar.)
Lent Ôëá brusc, iute, rapid, repede
LENT, -─é adj. ├Äncet, lin, domol. [Pl. -n╚Ťi, -nte. / < fr. lent, it. lento, lat. lentus].
L├ëNT─é s.f. Cordon de m─âtase care se poart─â ├«n diagonal peste piept la solemnit─â╚Ťi de c─âtre suverani sau de posesorii unei ├«nalte decora╚Ťii. [< rus. lenta].
LENT, -Ă adj. încet, lin, domol. (< fr. lent, lat. lentus)
L├ëNT─é s. f. cordon de m─âtase care se poart─â ├«n diagonal─â, peste piept, de c─âtre suverani sau de posesorii unei ├«nalte decora╚Ťii, la solemnit─â╚Ťi. (< rus. lenta)
l├ęnt─â (l├ęnte), s. f. ÔÇô ╚śnur al unei decora╚Ťii sau ordin. Rus. lenta (Tiktin).
LENT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi adverbial 1) Care manifest─â lips─â de rapiditate; f─âr─â grab─â; ├«ncet. 2) Care se desf─â╚Öoar─â ├«ncet; cu ritm sc─âzut; domol; lin. /<fr. lent, lat. lentus
lent─â f. cordon lat cu decora╚Ťiuni purtat curmezi╚Ö peste um─âr (la solemnit─â╚Ťi). [Rus. LENTA].
*lent, -─â adj. (lat. l├ęntus. V. alint). ├Äncet, lin, cu mi╚Öc─âr─ş rare: mers lent. Fig. Inteligen╚Ť─â lent─â, lene╚Ö─â, greoa─şe. Adv. ├Än mod lent: acest r├«┼ş curge lent.
l├ęnt─â f., pl. e (rus. l├ęnta, cordic─â, lent─â, d. ol. lint, cordic─â). Panglic─â lat─â, cordon distinctiv purtat pe um─âr ca decora╚Ťiune.
LENT adj., adv. 1. adj. greoi, încet, moale, molatic, molîu, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Om ~ în mișcări; mișcări ~.) 2. adj. domol, încet, lin, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~.) 3. adj. rar. (Bătaia ~ a pendulei.) 4. adv. greu, încet. (Noaptea trecea ~.)
LENT─é s. 1. cordon. (~ a unei decora╚Ťii.) 2. e╚Öarf─â. (~ purtat─â de un ├«nalt demnitar.)
FESTINA LENTE! (lat.) gr─âbe╚Öte-te ├«ncet! ÔÇô Suetoniu, ÔÇ×De vita XII CaesarumÔÇŁ. Cuvinte atribuite lui August. Rezultatele bune se ob╚Ťin f─âr─â a te pripi.
Lent/e, -a, -ul v. Leontie I 7.
Len╚Ť/a, -─â, -e, -ea, -e╚Öti v. Elena II B 2.
lent, len╚Ťi s. m. locotenent.

Lente dex online | sinonim

Lente definitie

Intrare: lent─â
lent─â substantiv feminin
Intrare: lente
lente
Intrare: Len╚Ťe
Len╚Ťe
Intrare: Lente
Lente
Intrare: lent
lent adjectiv