leneș definitie

12 definiții pentru leneș

LÉNEȘ, -Ă, leneși, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav. 2. Adj. Care trădează, exprimă lene. Gesturi leneșe. ♦ Care este domol, încet. Mersul leneș al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă (Bradypodidae); (și la sg.) animal din această familie. – Lene + suf. -eș. (2) Calc după fr. paresseux, germ. Faultier.
LÉNEȘ, -Ă, leneși, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav. 2. Adj. Care trădează, exprimă lene. Gesturi leneșe. ♦ Care este domol, încet. Mersul leneș al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă (Bradypodidae); (și la sg.) animal din această familie. – Lene + suf. -eș. (2) Calc după fr. paresseux, germ. Faultier.
LÉNEȘ, -Ă, leneși, -e, adj. (Despre oameni) Căruia îi lipsește dorința (și voința) de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; trîndav, puturos. Leneșul Octav se plimbă în gondola sa culcat. MACEDONSKI, O. I 242. De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. CREANGĂ, O. A. 218. Ferește-mă... doamne... De lelița leneșă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 432. ♦ Fig. (Despre un lucru care se află în mișcare) Încet, fără energie, domol, alene. De cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. SADOVEANU, O. I 369. Îl pofti să șază... lîngă căminul în care foșneau cu flăcări leneșe două buturugi uriașe. REBREANU, R. I 167. ◊ (Despre o stare sau o acțiune) Urmărea c-o privire leneșă legănarea vălătucilor de nori. VLAHUȚĂ, O. A. 102. Atmosfera leneșă... a cafenelei... era toată viața lui. EMINESCU, N. 36. ◊ (Adverbial) Iar Crișul În matca lui leneș se-ndoaie. BENIUC, V. 99. Brațul ei atîrnă leneș peste marginea de pat. EMINESCU, O. I 79. ◊ (Substantivat) Hai, leneșilor, mai iute, mai cu inimă; duceți stejarul în lemnărie. ALECSANDRI, T. I 447. Dară mama nu mă lasă Să-i aduc leneșă-n casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. Scumpul mai mult păgubește și leneșul mai mult aleargă.
léneș adj. m., s. m., pl. léneși; adj. f., s. f. léneșă, art. léneșa, pl. léneșe
léneș adj. m., s. m., pl. léneși; f. sg. léneșă, pl. léneșe
LÉNEȘ adj., s. indolent, puturos, trândav, trântor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trând, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)
Leneș ≠ harnic, muncitor, sârguincios, silitor
LÉNEȘ1 ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care lenevește; care nu vrea să muncească; trândav; lenos. 2) fig. (despre mișcări sau acțiuni) Care vădește lene; care este lipsit de energie. Mers ~. /lene + suf. ~eș
LÉNEȘ2 ~i m. Mamifer din pădurile tropicale ale Americii de Sud care se mișcă alene și care stă zile întregi agățat de aceeași creangă. /lene + suf. ~eș
leneș a. și m. care urăște, care evită munca: școlar leneș; 2. fig. fără vigoare sau energie: inteligență leneșă. ║ m. Zool. cuadruped din America, din ordinul nedințatelor, care se mișcă foarte încet (Bradypus).
léneș, -ă adj. (d. lene). Care nu e harnic, căruĭa nu-ĭ place să muncească: elev leneș. Fig. Inteligență leneșă, fără vigoare, greoaĭe. S. m. Aĭ, un animal. V. aĭ 2 și trîndav.
LENEȘ adj., s. indolent, puturos, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

leneș dex

Intrare: leneș (adj.)
leneș adjectiv
Intrare: leneș (s.m.)
leneș substantiv masculin