LÉICĂ², leici, s. f. (Regional) Pîlnie. ◊ Expr. A face gîtul (sau gura) leică și pîntecele balercă = a bea din cale-afară de mult. Vinu-i bun... Cules toamna mai tîrziu, Ca să-ți faci gurița leică Și pîntecele balercă. SEVASTOS, N. 300. – Pronunțat: lei-.