18 definiții pentru lehuză
LĂÚZĂ, lăuze,
s. f. Femeie care se află în primele 6-8 săptămâni după o naștere. [
Var.:
lăhúză, lehúză s. f.] – Din
ngr. lehúsa. LĂÚZĂ, lăuze,
s. f. Femeie care se află în primele 6-8 săptămâni după o naștere. [
Var.:
lăhúză, lehúză s. f.] – Din
ngr. lehúsa. LĂÚZĂ, lăuze,
s. f. Nume dat femeii în perioada de după nașterea unui copil, pînă la restabilirea sănătății. Nu te mai zbate și nu geme mai rău ca o lăuză, că ți-a fi degeaba osteneala. GALAN, Z. R. 244. – Pronunțat: lă-u-. – Variantă:
lehúză (ALECSANDRI, T. 100)
s. f. lăúză s. f.,
g.-d. art. lăúzei;
pl. lăúze
lăúză s. f., g.-d. art. lăúzei; pl. lăúze LĂÚZĂ s. (prin Transilv.) chendelă, slabă. lăúză (lăúze), s. f. – Femeie care tocmai a născut. –
Var. lăhuză, l(e)huză, cu
der. ngr. λεχούσα, din
gr. λεχώ, -ους „lăuză” (Roesler 571; Tiktin; DAR),
cf. tc. löǵușa,
bg. lehusa,
mr. lihoană <
ngr. λεχῶνα (după Conev 59,
rom. ar proveni din
bg.). –
Der. lăuzie,
s. f. (naștere, stare postnatală), din
ngr. λεχουσία; lăuzi,
vb. (a se scula după naștere).
LĂÚZĂ ~e f. Femeie în primele săptămâni de după naștere. [G.-D. lăuzei] /<ngr. lehúsa lăuză f. femeie care stă în pat după ce a născut. [Și lehuză = gr. mod. LEHUZA (din léhos, pat)].
lehuză m. Mold. V.
lăuză. lehúsă (vechĭ),
lehúză (est) și
lăúză (vest) f., pl. e (ngr. lehúsa, vgr. lehó, lehús, d. léhos, pat; bg. lehusa, turc lohusa). Femeĭe care șade în pat după ce a născut. V.
chendelă. LĂUZĂ s. (prin Transilv.) chendelă, slabă. Lehuză dex online | sinonim
Lehuză definitie