legătúră f., pl. ĭ (d. legat saŭ lat. lĭgatura; it. legatura, pv. liadura). Lucru legat (mănunchĭ, snop, păpușă, jurubiță ș. a.): o legătură de nuĭele, de haĭne. Lucru care servește la legat: o ladă legată cu legăturĭ de fer. Fig. Relațiune: legăturĭ sociale. Obligațiune, îndatorire: n’am nicĭ o legătură față de el. V. sîmbră.