Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru legislator

LEGISLAT├ôR, legislatori, s. m. Legiuitor. ÔÖŽ Fig. Persoan─â care stabile╚Öte regulile unei arte sau ale unui curent artistic. ÔÇô Din fr. l├ęgislateur, lat. legislator.
LEGISLAT├ôR, legislatori, s. m. Legiuitor. ÔÖŽ Fig. Persoan─â care stabile╚Öte regulile unei arte sau ale unui curent artistic. ÔÇô Din fr. l├ęgislateur, lat. legislator.
LEGISLATÓR, legislatori, s. m. (Rar) Legiuitor; fig. persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. Legislatorii Parnasului... au apucat, unii pe calea veche a pedantismului. RUSSO, S. 48.
legislat├│r s. m., pl. legislat├│ri
legislat├│r s. m., pl. legislat├│ri
LEGISLATÓR s. v. legiuitor.
LEGISLAT├ôR s.m. (Rar) Legiuitor; (fig.) persoan─â care stabile╚Öte regulile unei arte sau ale unui curent artistic. [Cf. fr. l├ęgislateur].
LEGISLAT├ôR s. m. legiuitor; (fig.) cel care stabile╚Öte regulile unei arte, ale unui curent artistic. (< fr. l├ęgislateur)
LEGISLAT├ôR ~i m. 1) Organ public care are misiunea de a elabora legi; putere legislativ─â. 2) Persoan─â ├«n drept s─â legifereze; legiuitor. 3) fig. Persoan─â care stabile╚Öte regulile unei arte sau ale unui curent artistic. /<fr. l├ęgislateur, lat. legislator
legislator m. 1. cel ce face legi; 2. cel ce stabile╚Öte principiile unei arte, ale unei ╚Ötiin╚Ťe: legislatorul poeziei.
*legislat├│r m. (lat. legislator). Leg─şuitor, cel care face leg─ş: Licurg fu legislatoru Sparte─ş. Fig. Cel care stabile╚Öte regulele une─ş ╚Ötiin╚Ťe, une─ş arte.
LEGISLATOR s. (JUR.) legiuitor.

Legislator dex online | sinonim

Legislator definitie

Intrare: legislator
legislator substantiv masculin