LEGISLATÓR, legislatori, s. m. Legiuitor. ♦ Fig. Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. – Din fr. législateur, lat. legislator.

LEGISLATÓR, legislatori, s. m. Legiuitor. ♦ Fig. Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. – Din fr. législateur, lat. legislator.

LEGISLATÓR, legislatori, s. m. (Rar) Legiuitor; fig. persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. Legislatorii Parnasului... au apucat, unii pe calea veche a pedantismului. RUSSO, S. 48.

legislatór s. m., pl. legislatóri

legislatór s. m., pl. legislatóri

LEGISLATÓR s. v. legiuitor.

LEGISLATÓR s.m. (Rar) Legiuitor; (fig.) persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. [Cf. fr. législateur].

LEGISLATÓR s. m. legiuitor; (fig.) cel care stabilește regulile unei arte, ale unui curent artistic. (< fr. législateur)

LEGISLATÓR ~i m. 1) Organ public care are misiunea de a elabora legi; putere legislativă. 2) Persoană în drept să legifereze; legiuitor. 3) fig. Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. /<fr. législateur, lat. legislator

legislator m. 1. cel ce face legi; 2. cel ce stabilește principiile unei arte, ale unei științe: legislatorul poeziei.

*legislatór m. (lat. legislator). Legĭuitor, cel care face legĭ: Licurg fu legislatoru Sparteĭ. Fig. Cel care stabilește regulele uneĭ științe, uneĭ arte.

LEGISLATOR s. (JUR.) legiuitor.