*legéndă f., pl. e (mlat. legenda, lucrurĭ care trebuĭe să fie citite, d. lat. légere, a citi. V. lector, înțe-leg). Vĭețile sfinților, care se citeaŭ odată la masă în mîmăstirile catolice. Povestire populară dezvoltată saŭ prefăcută pin tradițiune și care are de multe orĭ un fond real. Mincĭună, palavre care se tot spun și ajung să fie crezute. Inscripțiunea de pe o monetă, o medalie. Explicațiunea semnelor topografice pe o hartă saŭ pe un plan.