Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru legalizare

LEGALIZ├ü, legalizez, vb. I. Tranz. A atesta autenticitatea; a da form─â legal─â unui act, unui document. ÔÖŽ A da caracter legal unui fapt, unei situa╚Ťii, a face s─â fie recunoscut ├«n mod oficial. ÔÇô Din fr. l├ęgaliser.
LEGALIZ├üRE, legaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a legaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Atestare de c─âtre un notar public a autenticit─â╚Ťii semn─âturii unui ├«nscris sau a conformit─â╚Ťii unei copii, a unei traduceri etc. cu originalul. ÔÇô V. legaliza.
LEGALIZ├ü, legalizez, vb. I. Tranz. A atesta autenticitatea; a da form─â legal─â unui act, unui document. ÔÖŽ A da caracter legal unui fapt, unei situa╚Ťii, a face s─â fie recunoscut ├«n mod oficial. ÔÇô Din fr. l├ęgaliser.
LEGALIZ├üRE, legaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a legaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. legaliza.
LEGALIZ├ü, legalizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acte, documente etc.) A da form─â legal─â, a face valabil. V. autentifica. Mi-am legalizat copia de pe actul de na╚Ötere. ÔÖŽ (Despre un fapt, o situa╚Ťie etc.) A da un caracter legal, a face s─â fie recunoscut, s─â fie oficial.
legalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 legalizeáză
legalizáre s. f., g.-d. art. legalizắrii; pl. legalizắri
legaliz├í vb., ind. prez. 1 sg. legaliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. legalize├íz─â
legalizáre s. f., g.-d. art. legalizării; pl. legalizări
LEGALIZ├ü vb. (JUR.) 1. a autentifica, a ├«nt─âri, (├«nv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. v. reglementa. 3. a consfin╚Ťi, a oficializa. (╚śi-au ~ leg─âtura prin c─âs─âtorie.)
LEGALIZ├üRE s. (JUR.) 1. autentificare, ├«nt─ârire. (~ unui act.) 2. v. reglementare. 3. consfin╚Ťire, oficializare. (~ leg─âturii lor prin c─âs─âtorie.)
LEGALIZ├ü vb. I. tr. A da valabilitate, form─â legal─â (unui act). [Cf. fr. l├ęgaliser].
LEGALIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a legaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Jur.) Atestare de c─âtre notariatul de stat a autenticit─â╚Ťii semn─âturii de pe un act sau a conformit─â╚Ťii unei copii, a unei traduceri cu originalul etc. [< legaliza].
LEGALIZ├ü vb. tr. a da valabilitate, form─â legal─â (unui act). (< fr. l├ęgaliser)
LEGALIZ├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a legaliza. ÔŚŐ (jur.) atestare de c─âtre notariatul de stat a autenticit─â╚Ťii semn─âturii dup─â un act sau a conformit─â╚Ťii unei copii, a unei traduceri, cu originalul. (< legaliza)
A LEGALIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (acte, scrisori, semn─âturi) A califica drept legal (prin aplicarea unei ╚Ötampile); a face s─â fie valabil; a autentifica; a certifica; a ├«nt─âri. 2) (situa╚Ťii, st─âri de lucruri) A face s─â fie legal; a aduce ├«n conformitate cu legile; a consim╚Ťi. /<fr. l├ęgaliser
legalizà v. a învesti un act cu formele legale.
legalizare f. m─ârturisire prin care un func╚Ťionar public certific─â autenticitatea unei semn─âturi.
*legaliz├ęz v. tr. (d. legal; fr. l├ęgaliser). Fac legal, ├«nt─âresc pin formalit─â╚Ťile legi─ş: a legaliza un act.
LEGALIZA vb. (JUR.) 1. a autentifica, a ├«nt─âri, (├«nv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. a legifera, a reglementa, (├«nv.) a legiui. (A ~ o anumit─â situa╚Ťie.) 3. a consfin╚Ťi, a oficializa. (╚śi-au ~ leg─âtura prin c─âs─âtorie.)
LEGALIZARE s. (JUR.) 1. autentificare, ├«nt─ârire. (~ unui act.) 2. legiferare, reglementare, (├«nv.) legiuire. (~ unei st─âri de lucruri.) 3. consfin╚Ťire, oficializare. (~ leg─âturii lor prin c─âs─âtorie.)

Legalizare dex online | sinonim

Legalizare definitie

Intrare: legaliza
legaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: legalizare
legalizare substantiv feminin