legalizare definitie

2 intrări

21 definiții pentru legalizare

LEGALIZÁ, legalizez, vb. I. Tranz. A atesta autenticitatea; a da formă legală unui act, unui document. ♦ A da caracter legal unui fapt, unei situații, a face să fie recunoscut în mod oficial. – Din fr. légaliser.
LEGALIZÁRE, legalizări, s. f. Acțiunea de a legaliza și rezultatul ei. ♦ Atestare de către un notar public a autenticității semnăturii unui înscris sau a conformității unei copii, a unei traduceri etc. cu originalul. – V. legaliza.
LEGALIZÁ, legalizez, vb. I. Tranz. A atesta autenticitatea; a da formă legală unui act, unui document. ♦ A da caracter legal unui fapt, unei situații, a face să fie recunoscut în mod oficial. – Din fr. légaliser.
LEGALIZÁRE, legalizări, s. f. Acțiunea de a legaliza și rezultatul ei. – V. legaliza.
LEGALIZÁ, legalizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acte, documente etc.) A da formă legală, a face valabil. V. autentifica. Mi-am legalizat copia de pe actul de naștere. ♦ (Despre un fapt, o situație etc.) A da un caracter legal, a face să fie recunoscut, să fie oficial.
legalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 legalizeáză
legalizáre s. f., g.-d. art. legalizắrii; pl. legalizắri
legalizá vb., ind. prez. 1 sg. legalizéz, 3 sg. și pl. legalizeáză
legalizáre s. f., g.-d. art. legalizării; pl. legalizări
LEGALIZÁ vb. (JUR.) 1. a autentifica, a întări, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. v. reglementa. 3. a consfinți, a oficializa. (Și-au ~ legătura prin căsătorie.)
LEGALIZÁRE s. (JUR.) 1. autentificare, întărire. (~ unui act.) 2. v. reglementare. 3. consfințire, oficializare. (~ legăturii lor prin căsătorie.)
LEGALIZÁ vb. I. tr. A da valabilitate, formă legală (unui act). [Cf. fr. légaliser].
LEGALIZÁRE s.f. Acțiunea de a legaliza și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Atestare de către notariatul de stat a autenticității semnăturii de pe un act sau a conformității unei copii, a unei traduceri cu originalul etc. [< legaliza].
LEGALIZÁ vb. tr. a da valabilitate, formă legală (unui act). (< fr. légaliser)
LEGALIZÁRE s. f. acțiunea de a legaliza. ◊ (jur.) atestare de către notariatul de stat a autenticității semnăturii după un act sau a conformității unei copii, a unei traduceri, cu originalul. (< legaliza)
A LEGALIZÁ ~éz tranz. 1) (acte, scrisori, semnături) A califica drept legal (prin aplicarea unei ștampile); a face să fie valabil; a autentifica; a certifica; a întări. 2) (situații, stări de lucruri) A face să fie legal; a aduce în conformitate cu legile; a consimți. /<fr. légaliser
legalizà v. a învesti un act cu formele legale.
legalizare f. mărturisire prin care un funcționar public certifică autenticitatea unei semnături.
*legalizéz v. tr. (d. legal; fr. légaliser). Fac legal, întăresc pin formalitățile legiĭ: a legaliza un act.
LEGALIZA vb. (JUR.) 1. a autentifica, a întări, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. a legifera, a reglementa, (înv.) a legiui. (A ~ o anumită situație.) 3. a consfinți, a oficializa. (Și-au ~ legătura prin căsătorie.)
LEGALIZARE s. (JUR.) 1. autentificare, întărire. (~ unui act.) 2. legiferare, reglementare, (înv.) legiuire. (~ unei stări de lucruri.) 3. consfințire, oficializare. (~ legăturii lor prin căsătorie.)

legalizare dex

Intrare: legaliza
legaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: legalizare
legalizare substantiv feminin