lefegíŭ m. (turc. ólefeği). Vechĭ. Soldat mercenar. (Era un corp de 1000 de oamenĭ pedeștri supt comanda căpitanuluĭ de lefegiĭ în sec. 18). Azĭ. Fam. saŭ iron. Care trăĭește din leafă, adică „funcționar”. – Și -ciŭ (vechĭ).