LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Citit, citire. În scopul stimulării interesului și gustului pentru lectură al oamenilor muncii, activiștii culturali au început să organizeze numeroase recenzii asupra unor cărți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/1. Alecsandri poate rezista victorios lecturii, atunci cînd știm să alegem. SADOVEANU, E. 60. ◊ Sală de lectură = încăpere special amenajată pe lîngă o bibliotecă, în care se citesc cărți, reviste etc. O serie de cluburi înzestrate cu săli de festivități, săli de lectură, de șah, cabinete tehnice etc. duc, sub îndrumarea comitetelor sindicale, o activitate culturală și artistică bogată și atractivă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2698. Biblioteca Lenin este instalată în două imobile... în care se află numeroase săli de lectură. STANCU, U.R.S.S. 28. Lectură particulară = cărțile citite de un elev, în afara manualelor și lecturilor obligatorii. ◊ Expr. A face lectură = a citi. A da lectură (la ceva) sau (învechit) a face lectura (unui text) = a citi ceva cu voce tare. Fă-mi lectura celor trei bilete. NEGRUZZI, S. III 53. ♦ Text care se citește, bucată citită.