LAZ, lazuri, s. n. (Regional) Teren de curînd despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune (v. curătură, runc); cîmp cultivat sau acoperit cu iarbă. Eu mergeam la plug în laz, Și cînd trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut. COȘBUC, P. I 49. Mă dusei cu coasa-n laz, Cosii iarbă și năcaz, Să pui mîndrii pe obraz. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 150.