laz, -uri, (lăzuitură, lăzaștină), s.n. – 1. Câmp curățat de tufe și bun de cosit. 2. Teren defrișat pentru a fi transformat în pământ arabil; iertaș: „Știu că n-ai lazuri domnești, / Nice boi ardelenești” (Bârlea 1924 I: 200). – Din ucr. laz.