lateral definitie

15 definiții pentru lateral

LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe una din laturi, pe o parte a unui lucru; depărtat de linia mediană. V. lăturalnic. Ele ies de pe văile laterale, unde se află cîte o răzleață și foarte arhaică așezare omenească. BOGZA, C. O. 328. Locuința lui Anton Mușat nu-l surprinse... O sală și două încăperi laterale. C. PETRESCU, C. V. 74. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. REBREANU, R. I 196. Cele opt medalioane sculpturale... împlinesc golurile dintre columne, deasupra arcadelor laterale. ODOBESCU, S. III 73. ◊ Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului pe care se vorbește un dialect sau o limbă. Fenomenele de limbă arhaice se păstrează adesea numai în ariile laterale ale unui teritoriu. ♦ Fig. Care e secundar, care e departe de problema de bază, de problema principală. O chestiune laterală. 2. (Despre consoane și substantivat, f.) (Consoană) articulată prin aplicarea vîrfului limbii pe palatul tare, aerul scurgîndu-se de o parte și de alta a mușchiului lingual. Consoana «l» e o consoană laterală.
laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále
laterál adj. m., pl. lateráli; f. sg. laterálă, pl. laterále
LATERÁL adj. lăturalnic. (O poziție ~.)[1]
LATERÁL adj. v. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, secundar.[1]
LATERÁL, -Ă adj. 1. De pe o latură, de pe laturi, lăturalnic. ◊ Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului în care se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ (Fig.) Secundar, îndepărtat, fără legătură directă cu ceva. 2. Consoană laterală (și s.f. ) = consoană articulată cu vârful limbii pe palatul tare, lăsând aerul să se scurgă de o parte și de alta a limbii. [Cf. fr. latéral].
LATERÁL, -Ă adj. 1. de pe o latură, de pe laturi, lăturalnic. ♦ arie ~ă (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului în care se vorbește un dialect sau o limbă. ◊ (fig.) secundar, îndepărtat, fără legătură directă cu ceva. ♦ gândire ~ă = proces specific gândirii creatoare, urmărind obținerea a cât mai multor variante posibile ale fenomenului cercetat. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană articulată cu vârful limbii pe palatul tare sau pe alveolele incisivilor superiori, lăsând aerul să se scurgă de o parte și de alta a limbii. (< fr. latéral, lat. lateralis)
LATERÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care se află pe una dintre laturile unui obiect. 2) Care, din punct de vedere al importanței, se situează pe al doilea plan; care este de importanță mai mică; secundar. /<fr. latéral, lat. lateralis[1]
lateral a. ce ține de o lature: cale laterală.
*laterál, -ă adj. (lat. lateralis, d. latus, láteris, lature). Care e la o parte, la o lature: drum lateral. Care e la coaste: durere laterală. Adv. La coaste: a fost izbit lateral. – Fals lăturalnic, cuv. ibrid fabricat de ignoranțĭ.
LATERAL adj. lăturalnic. (O poziție ~.)[1]
lateral adj. v. COLATERAL. LĂTURALNIC. MARGINAL. MINOR. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. SECUNDAR.
a sălta în laterală expr. (intl.) a fura dintr-un buzunar exterior al victimei.

lateral dex

Intrare: lateral
lateral adjectiv