Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru lateral

LATER├üL, -─é, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; l─âturalnic. ÔŚŐ Arie (sau suprafa╚Ť─â) lateral─â = m─ârimea suprafe╚Ťei unui corp prismatic, f─âr─â suprafe╚Ťele bazelor lui. Arie lateral─â = zon─â situat─â la periferia teritoriului unde se vorbe╚Öte un dialect sau o limb─â. ÔÖŽ Fig. Secundar. 2. (├Än sintagma) Consoan─â lateral─â (╚Öi substantivat, f.) = consoan─â articulat─â prin atingerea v├órfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, ├«n timp ce suflul de aer iese prin cele dou─â deschiz─âturi l─âsate de marginile limbii. ÔÇ×LÔÇŁ este o consoan─â lateral─â. 3. (├Än sintagma) G├óndire lateral─â = proces specific g├óndirii creatoare, av├ónd ca scop ob╚Ťinerea a c├ót mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. ÔÇô Din fr. lat├ęral, lat. lateralis.
LATER├üL, -─é, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; l─âturalnic. ÔŚŐ Arie (sau suprafa╚Ť─â) lateral─â = m─ârimea suprafe╚Ťei unui corp prismatic, f─âr─â suprafe╚Ťele bazelor lui. Arie lateral─â = zon─â situat─â la periferia teritoriului unde se vorbe╚Öte un dialect sau o limb─â. ÔÖŽ Fig. Secundar. 2. (├Än sintagma) Consoan─â lateral─â (╚Öi substantivat, f.) = consoan─â articulat─â prin atingerea v├órfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, ├«n timp ce suflul de aer iese prin cele dou─â deschiz─âturi l─âsate de marginile limbii. ÔÇ×LÔÇŁ este o consoan─â lateral─â. 3. (├Än sintagma) G├óndire lateral─â = proces specific g├óndirii creatoare, av├ónd ca scop ob╚Ťinerea a c├ót mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. ÔÇô Din fr. lat├ęral, lat. lateralis.
LATER├üL, -─é, laterali, -e, adj. 1. Situat pe una din laturi, pe o parte a unui lucru; dep─ârtat de linia median─â. V. l─âturalnic. Ele ies de pe v─âile laterale, unde se afl─â c├«te o r─âzlea╚Ť─â ╚Öi foarte arhaic─â a╚Öezare omeneasc─â. BOGZA, C. O. 328. Locuin╚Ťa lui Anton Mu╚Öat nu-l surprinse... O sal─â ╚Öi dou─â ├«nc─âperi laterale. C. PETRESCU, C. V. 74. Pe u╚Öile laterale alte fracuri se ├«mbulzeau ├«n─âuntru. REBREANU, R. I 196. Cele opt medalioane sculpturale... ├«mplinesc golurile dintre columne, deasupra arcadelor laterale. ODOBESCU, S. III 73. ÔŚŐ Arie lateral─â (sau periferic─â) = zon─â situat─â la periferia teritoriului pe care se vorbe╚Öte un dialect sau o limb─â. Fenomenele de limb─â arhaice se p─âstreaz─â adesea numai ├«n ariile laterale ale unui teritoriu. ÔÖŽ Fig. Care e secundar, care e departe de problema de baz─â, de problema principal─â. O chestiune lateral─â. 2. (Despre consoane ╚Öi substantivat, f.) (Consoan─â) articulat─â prin aplicarea v├«rfului limbii pe palatul tare, aerul scurg├«ndu-se de o parte ╚Öi de alta a mu╚Öchiului lingual. Consoana ┬źl┬╗ e o consoan─â lateral─â.
laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále
laterál adj. m., pl. lateráli; f. sg. laterálă, pl. laterále
LATER├üL adj. l─âturalnic. (O pozi╚Ťie ~.)[1]
LATERÁL adj. v. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, secundar.[1]
LATER├üL, -─é adj. 1. De pe o latur─â, de pe laturi, l─âturalnic. ÔŚŐ Arie lateral─â (sau periferic─â) = zon─â situat─â la periferia teritoriului ├«n care se vorbe╚Öte un dialect sau o limb─â. ÔÖŽ (Fig.) Secundar, ├«ndep─ârtat, f─âr─â leg─âtur─â direct─â cu ceva. 2. Consoan─â lateral─â (╚Öi s.f. ) = consoan─â articulat─â cu v├órful limbii pe palatul tare, l─âs├ónd aerul s─â se scurg─â de o parte ╚Öi de alta a limbii. [Cf. fr. lat├ęral].
LATER├üL, -─é adj. 1. de pe o latur─â, de pe laturi, l─âturalnic. ÔÖŽ arie ~─â (sau periferic─â) = zon─â situat─â la periferia teritoriului ├«n care se vorbe╚Öte un dialect sau o limb─â. ÔŚŐ (fig.) secundar, ├«ndep─ârtat, f─âr─â leg─âtur─â direct─â cu ceva. ÔÖŽ g├óndire ~─â = proces specific g├óndirii creatoare, urm─ârind ob╚Ťinerea a c├ót mai multor variante posibile ale fenomenului cercetat. 2. consoan─â ~─â (╚Öi s. f.) = consoan─â articulat─â cu v├órful limbii pe palatul tare sau pe alveolele incisivilor superiori, l─âs├ónd aerul s─â se scurg─â de o parte ╚Öi de alta a limbii. (< fr. lat├ęral, lat. lateralis)
LATER├üL ~─â (~i, ~e) 1) Care se afl─â pe una dintre laturile unui obiect. 2) Care, din punct de vedere al importan╚Ťei, se situeaz─â pe al doilea plan; care este de importan╚Ť─â mai mic─â; secundar. /<fr. lat├ęral, lat. lateralis[1]
lateral a. ce ╚Ťine de o lature: cale lateral─â.
*later├íl, -─â adj. (lat. lateralis, d. latus, l├íteris, lature). Care e la o parte, la o lature: drum lateral. Care e la coaste: durere lateral─â. Adv. La coaste: a fost izbit lateral. ÔÇô Fals l─âturalnic, cuv. ibrid fabricat de ignoran╚Ť─ş.
LATERAL adj. l─âturalnic. (O pozi╚Ťie ~.)[1]
lateral adj. v. COLATERAL. LĂTURALNIC. MARGINAL. MINOR. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. SECUNDAR.
a sălta în laterală expr. (intl.) a fura dintr-un buzunar exterior al victimei.

Lateral dex online | sinonim

Lateral definitie

Intrare: lateral
lateral adjectiv